fără toane

De ani de zile visez din când în când o grădină frumoasă. Ce spun eu frumoasă, e un fel de rai. De cele mai multe ori, acolo nu sunt singură, am cu mine prieteni, persoane din familie și uneori necunoscuți. Necunoscuți la început, pentru că pe măsură ce trece timpul (din vis) toți necunoscuții îmi devin parteneri de joc.

Jocul diferă de fiecare dată și pe măsura ce am crescut, a devenit mai complicat. Mai compicat și mai palpitant. Mai complicat și mai interesant.

Nici grădina nu-i mereu aceiași, sau nu-i în același anotimp, sau nu-i în același loc. Dar e gradină. Indiferent că-i uneori plină de păsări, alteori plină de case, întotdeauna știu că-i o grădina. O grădină de vis, din vis.

V-am spus azi de gradina mea, pentru ca zilele astea am visat-o din nou. Dacă de obicei eram acolo cu mâinile goale, acum aveam cu mine ceva ușor, dar totuși aveam ceva. Era un laptop  Asus G60J. Nu știam la început la ce-mi va folosi, dar mă bucuram că-l am cu mine și speram în gând ca visul ăsta, (de câte ori ajung în grădină, știu că-i un vis) să fie măcar puțin realitate și să-mi rămână, după ce mă trezesc, dacă nu grădina, măcar notebook-ul. 😀

Să revenim. Încet, încet, oamenii din grădină s-au apropiat de mine și m-au rugat ceva: Să le salvez locul. Gradina urma să fie furată. Eu, mai novice decât mă credeau ei, am ridicat din umeri și până să apuc să spun ceva, mâinile lor s-au îndreptat toate spre laptop. “Dă-i drumul!” au rostit într-un glas, “el va ști ce-i de facut”.

Oarecum neîncrezătoare am dat drumul laptopului și în timp ce pe ecran apăreau rând pe rând componentele lui (procesor Intel Core i7 de ultimă generație secondat de 4GB de memorie RAM și o placă video nVidia GeForce 260M cu încă 1 GB de memorie dedicată) simțeam că oamenii aceia puteau avea dreptate, toate astea ne vor ajuta să găsim o soluție de salvare pentru grădină.

Urma ca un robot foarte deștept  sa vină și să fure grădina. Forța lui venea tocmai din faptul că nu aprecia dimensiunile, pentru el totul avea aceiași mărime.

Mie întotdeauna mi se păruse că ea e situată (grădina zic) pe un fel de norișor, dar chiar să o poată fura cineva nu mă gândisem niciodată.

Unul dintre oamenii veniți foarte aproape de mine, a spus ceva legat de clone. A fost suficient. Salvarea grădinii putea veni doar din munca noastră a tuturor. Trebuia să creăm o nouă grădină. O grădină identică cu cea în care ne găseam, dar de dimensiuni mult mai mici. Trebuia să fie identică pâna la cel mai mic detaliu. Robotul nu aprecia mărimea dar în rest nu putea fi păcălit. Aveam nevoie să creăm o lume reala, o lume 3D.  

Nu ne-a fost greu. Treaba a mers ca pe roate, fiecare din noi se pricepea la ceva. Ok, eu nu mă pricepeam la nimic, dar măcar era Asus-ul meu. Era incredibil. Totul arăta real. Totul. Oamenii, copacii, pasarile, casele, până și pârâul curgea identic.  

Am avut noroc și că robotul a venit de undeva de jos. Dacă ar fi venit pe orice altă parte, ar fi văzut mai întâi grădina, în ansamblul ei.

 Așa, venind de jos, grădina întreagă nu-i apărea decât dintr-un singur loc. Din locul în care, sunetul grădinii (păsări, foșnet, vânt) se auzea mai profund ca oriunde.  Din notbookul meu cel nou și puternic. S-a îndreptat înspre el și aproape că ni l-a smuls din mâini. A dispărut în câteva secunde fără să ne fi aruncat noua, nici măcar o privire.

Totul s-a petrecut foarte repede, nimeni n-a avut timp să se sperie sau să spună ceva. În câteva secunde toți au trecut apoi, de la îngrijorare la extaz. Grădina fusese salvată.

În clipa aceea mi-am dat seama că visul se va sfârși curând. Uitasem o perioadă că totul se petrecea în vis. M-am bucurat că se sfârșește. N-aș mai fi vrut să stau acolo fără bijuteria mea de laptop. Trebuia să mă trezesc și să fac ceva pentru a avea unul al meu. Unul real. Asus G60J există.