fără toane

….pentru ca blogul acesta al meu să fie de nota 10.

După cum ştiu deja cei doi cititori care urmăresc blogul ăsta încă de la început, am câştigat prin mai 2009,  la un concurs organizat de hotcity,  un domeniu.ro şi hosting gratuit pentru un an de zile de la Blogway, un produs creat de Hostway ,  special pentru bloggerii care nu vor să-şi bată capul cu detalii tehnice, de tipul achiziţiei de domeniu, hosting sau teme de WordPress.

Acum că am intrat în lumea bună, a posesorilor de domeniu propriu şi am hosting asigurat, mai sunt câteva lucruri de pus la punct la acest blog. Între noi fie vorba, de fapt nu mai e nimic de pus la punct, totu-i perfect, dar o să inventez acu’ ceva.  😀

In primul rand am si eu o mare rugaminte.  Am nevie de un favicon. Ştiţi ce-i ăla, nu? Exact. E poza aia mică, mică care apare înainte de http la adresa blogului. Am făcut eu un desen frumos (strict din punctul meu de vedere) şi nu reuşesc să-l pun acolo. Am scris până şi la Blogway care mi-au  răspuns promt, spunându-mi că dacă tema nu permite, va trebui să aştept până pun ei la punct un plug-in pentru asta. Deci aştept….  🙁

În al doilea rând, blogul ăsta are nevoie de un om deştept care să scrie aici. Eu, fac şi eu ce pot,  dar până la a fi de nota zece, zic să vină neicuşorule un talentat, să-mi facă treaba. (ok, asta-i problemă inventată, nu dau blogul pe mâna nimănui 😀 )

În al treilea rând, aş vrea o cafea. N-am dormit prea bine azi noapte şi ca să pot scrie trebuie să fiu trează. Menţionez că vreau cafeaua pentru blog, nu pentru mine. Eu aş putea foarte bine să mă duc la culcare.

În al patrulea rând aş vrea ca blogul ăsta să  fie viu. Adică să trăiască. Veşnic. Cred că noi toţi scriem câte ceva pentru că vrem să nu se piardă ideea, întâmplarea, gluma, momentul… Bine, eu acum scriu pentru că am memoria scurtă. : D Va veni însă o vreme când eu nu voi mai fi. Ei asta e dorinţa mea. Ca atunci, omul ăla de care ziceam la punctul doi, c-aş vrea să scrie aici, să-şi intre în drepturi şi să ţină blogul viu.

În al cincilea rând, blogul are nevoie de ( cititori/comentatori). Ce, credeaţi că n-o să zic nimic de voi? Ei bine, da, am nevoie şi eu şi el (blogul) de cititori. De cititori care să vină aici de plăcere, să citească (dacă au timp) şi să comenteze.  Ok, uneori scrii pentru tine, dar e un sentiment aşa mişto cînd îţi dai seama că nu vorbeşti singur, că sunt oameni care te înţeleg, te susţin, te critică constructiv  şi de la care, trebuie să recunosc, am învăţat şi învăţ încă enorm de multe.

Hai că am dat-o în melancolie şi nu-i a bună. Mulţumesc tuturor celor care treceţi zilnic pe aici şi mai ales celor care îmi şi lasă câte un semn!

Acest post a fost scris pentru concursul Superblog 2009.  V-aţi obişnuit deja cu asta, aşa-i? Dacă nu aţi facut-o încă, o să vă obişnuiţi pe parcurs, competitia ţine până pe 14 decembrie. 😀