Ai zice că un consilier local aflat în vacanță nu are ce să scrie în jurnalul săptămânal, decât poate să ne povestească pe unde a fost și ce a văzut. Nu ai fi departe de adevăr, dar n-ai fi nici aproape, hai să vedem ce am făcut săptămâna asta, pe care am petrecut-o toată la Istanbul cu familia, într-o încercare de a reface neuronii distruși de-a lungul anului, nu neapărat ai mei:
Luni – am zis că facem o afacere și mergem într-una din Insulele Prinților acum, într-o zi lucrătoare, că poate-i liber. Am ales Buyukada și duși am fost. Odată ajunși acolo, noi și toți turiștii care lipsesc de la Mamaia anul ăsta, plus încă jumătate de milion de turci, ne-am dat seama că, ce să vezi, nu e liber. Pur și simplu era vacarm, haos, greu de pășit, de înaintat nici vorbă. Am ieșit cu greu din mulțime și am căutat o plajă departe de aglomerație, culmea e că am și găsit-o. Dar insula e frumoasă, superbă chiar, doar că-i locuită și mai ales vizitată. Seara am ajuns la hotel și ne-am cufundat în tehnologie, unii descărcau poze, alții postau pe Instagram ce nu reușiseră toată ziua și cineva citea proiectele de pe ordinea de zi a ședinței de joi și lua notițe.
Marți – Deja obișnuiți cu aglomerația am luat la pas centru vechi al orașului și pentru că eram cazați undeva între Hagia Sofia și Moscheea Albastră am traversat curțile lor de cel puțin 20 de ori în vacanța asta. Am mâncat pe stradă, am fost în parcuri în care am observat că au instalate sisteme de colectare a gunoiului îngropate, apăsai pedala și aruncai hârtia sau ce aveai tu de aruncat. Am stat pe iarbă, am ascultat chemările la rugăciune la care m-aș fi așteptat să-i văd mai receptivi pe turcii musulmani, am urmărit îngroziți traficul de pe străduțe, ne-am răcorit cu înghețată și cu sucuri de rodie și portocale. Seara din nou la internet și proiecte, mâine e ședința de buget, dar parcă altfel parcurgi paginile alea cu marea în față și cu luminile vaselor de croazieră la orizont.
Miercuri – Azi am fost la pomul lăudat cu sacul. Am fost în Grand Bazar, acest Dragonul Roșu al turcilor, plin de fake-uri și de aur. Sper că aurul nu era tot fake. Ne-am luat bomboane, baclava, prosoape (plecasem fără prosoape de plajă la noi), evantaie și papuci. Mie mi-a rămas gândul la o geantă, dar doar faptul că știam că-i o replică m-a oprit s-o cumpăr. Mi-am luat în schimb papuci. De plastic.
La 16:00 am fost în cameră că începea ședința de buget. Aproape că ne-am luat cu mâinile de cap când am discutat despre Parcul Acvatic de la Pantelimon, eu am citit studiul de fundamentare prima data când ne-a fost prezentat, l-am mai citit și aseară, dar nu complet (are 188 pagini) și îmi propun să îl reiau în weekend, pentru că sperăm ca mâine să votăm scoaterea lui de pe ordinea de zi. Planul acum era să concesionăm Parcul Acvatic, care știm acum că ne va costa 160 milioane de lei (32 milioane de euro aproape toate deja cheltuite) unui privat care să plătească vreme de 35 de ani o redevență de 230.000 euro/an către primărie și are obligația ca în anii ăștia să investească și el 7 milioane de euro în parc.
Joi – Ședință de CL de la 10 dimineața. Cu 10 puncte pe OZ, vă ziceam de ele și săptămâna trecută, între timp a dispărut unul și a apărut altul, unul magnific. Aprobarea studiului de fundamentare a deciziei de concesiune pentru reconversia și exploatarea Halei Laminor și, țineți-vă bine, asocierea între societățile primăriei Alg. Construcții și Smart City pentru a participa împreună la procedura de dialog competitiv pentru atribuirea contractului de concesionare a Halei Laminor pe 65 de ani. A venit suplimentarea marți după amiază puțin înainte de ședința comisiei juridice. Ce noroc pe ei! Proiectul nu a trecut în forma asta, dar asta datorită Mihaelei Văcaru care a rezistat avalanșei de replici fără legătură cu proiectul care veneau de la consilierii PSD Și PRO 2020 și a argumentat excelent de ce nu trebuie aprobat proiectul în forma asta, nu înainte de a clarifica situația proprietăților (sunt 9 terenuri în total, unele cu clădiri altele fără, 8 ale Algorithm Construcții luate în rate de la Administrare Active căreia îi plătește în continuare și unul al lui Smart City Invest).
Vineri – Marmaray, așa se cheamă linia feroviară intercontinentală de navetă care merge pe sub Bosfor vreo 13 km pe care turcii au construit-o (ok, i-au ajutat și japonezii) în 4 ani. Apoi le-a mai luat vreo 10 ani să modernizeze liniile ferate de suprafață deja existente pe care circulă trenul. ce mi s-a părut mie super, în afară de faptul că ăștia au construit și dat în folosință un tunel pe sub mare în 4 ani, e faptul că pentru acces poți folosi același card ca și la celelalte mijloace de transport în comun din oraș. Am mers cu Marmaray-ul 22 de stații până la un parc acvatic din Asia (cum ziceau fetele) și a fost o experiență. Azi chiar m-am concentrat pe vacanță.
Sâmbătă – Azi am participat în calitate de delegat la Congresul USR de validare a rezultatului alegerii președintelui. Am votat validarea, acesta a fost mandatul pe care colegii care m-au ales delegat mi l-au dat. La Istanbul e cald și m-am bucurat de cele două ore de congres pe care le-am petrecut la aer condiționat. Altfel aș fi fost undeva afară, urcând și coborând colinele pe care e construit orașul.
Duminică – Azi e zi de odihnă, adică de citit. Nu, nu cărțile pe care le-am luat cu mine în vacanță (am terminat două, deci nu mă plâng) ci Studiul de oportunitate privind darea în concesiune a Complexului Acvatic din Parcul Pantelimon. Pentru că proiectul a fost retras de pe ordinea de zi a ultimei ședințe, urmează să ne întâlnim cu reprezentanții firmei care l-au elaborat, să putem cere clarificări și să punem întrebări înainte de a veni cu el la aprobat în consiliu din nou.
Mai avem de parcurs 118 de săptămâni. Să fim bine!