Azi e ziua mea, așa că am scris de ieri jurnalul, pentru că dorința mea cea mai mare la momentul acesta e să pot dormi dimineața mai mult și m-am hotărât să-mi fac azi cadoul ăsta! 🙂
Dacă ar fi să-i dau un nume săptămânii care se încheie, i-aș spune ”săptămâna ȘEDINȚĂ”. Am ținut-o din ședință în ședință și a fost din ce în ce mai rău.
Luni– Dimineață am fost fizic la ședința comisiei pentru repartizarea locuințelor sociale, unde pentru că s-a eliberat o garsonieră, trebuie să o alocăm altcuiva și e nevoie ca persoana care e pe primul loc la așteptare, să facă dovada că în continuare se încadrează în cerințele pentru a primi o locuință socială. Apoi a fost ședință extraordinară de Consiliul Local cu alocări de bani din finanțări pe proiectele de pasajele din sector. 35 de milioane, atât poate solicita, la momentul acesta, Primăria Sector 3 din Programul Național de Investiții 2021. Cât am aprobat azi în ședința extraordinară de Consiliu Local? Fix 35 de miloane. În loc să punem câte puțin pe fiecare proiect, așa cum sugera primarul, am luat în calcul care sunt pasajele pentru care suntem mai avansați cu proiectarea și avizele și am hotărât să solicităm toate cele 35 de milioane pentru două din proiecte (17 milioane pentru Interconectarea sistemelor de transfer auto în zona Drumul între Tarlale și 18 milioane pentru Accesibilizarea prin degajarea traficului în zona comercială a Bd. Theodor Pallady), cele pe care le putem începe cel mai curând.
Marți – cum vinerea trecută a venit deja o altă convocare de ședință de consiliu, una cu 67 de puncte pe ordinea de zi, azi am început comisiile. Am avut la prânz comisia de protecție socială și după amiază ședința de buget împărțită pe două zile, că nu aveam când să discutăm toate subiectele într-o zi nici dacă eram rachete. Execuție și rectificare bugetară, modificări de indicatori economici atât la reabilitare cât și la proiecte de investiții, chiar și la podurile alea de ieri. Ședința se duce târziu, vă las, mâine o luăm de la capăt.
Miercuri – Ședință comisia de învățământ, în mare proiecte de învățământ dual. Cred că am mai scris asta, dar mi se pare că nu se aude suficient, la dual copiii după clasa a VIII-a pot învăța o meserie care le poate fi carieră. Bucătari, electricieni, mecanici și multe alte meserii, calificarea e importantă. Pentru o prezență constantă și note decente, statul plătește 200 lei pe lună bursă, firma care-i susține pe elevi încă cel puțin atât. Sunt societăți care plătesc burse lunare de 500 lei. Plus stagiu de practică, plus echipamente, plus masă și uneori transport și parte din cazare. Iar la sfârșit, tinerii au locul de muncă asigurat, dacă îl vor.
Am continuat cu comisia de buget. Ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns cum a montat primarul oamenii din primărie să ne vorbească pe un ton superior și ridicat atunci când ni se adresează. Adică oameni pe care îi știi perfect cum sunt de obicei, se transformă și uneori țipă fără niciun motiv. Chiar, din ce motiv țipă oamenii atunci când o fac?
Joi – Ședința începe la 13:00, cred că au pus-o devreme pentru că sperăm să se termine azi. 10 ore mai târziu plecam acasă de la birou cu gânduri învălmășite și cu un gust amar legat de felul în care pot fi întoarse intenții și inițiative bune împotriva ta. A noastră. Ne-au convins să scoatem de pe ordinea de zi proiectul cu încetarea aducerii bâlciului în parc. Nu ne-au dat avizul de legalitate. Dacă era după mine nu-l retrăgeam. Mergeam cu el înainte cu tot riscul. Dar n-a fost doar după mine, nici măcar după noi. Am vorbit atât de mult în anul care a trecut despre parcul Pantelimon, atât cu cetățenii cât și cu colegii mei și nu am întâlnit nici măcar un cetățean care să își dorească transformarea parcului în bâlci. Pur și simplu nu înțeleg cum nu putem și noi fi în rând cu omenirea, de ce ne întoarcem noi în anii 70 cu tiribombe și butaforii între copaci în loc să ne bucurăm atât cât mai putem de natură pură. De ce să aducem gălăgia și lanțurile în parc? Spunea o consilieră din partea primarului că va deveni locul o atracție internațională după ce vor fi instalate echipamente de distracții vechi de cel puțin 13 ani. Oare parcul de distracții din Sectorul 2, din Parcul Tei deschis de primărie acum vreo 6 ani , azi închis, de ce nu a devenit o atracție internațională? De ce nu poate înțelege primarul că parc natural nu-i tot una cu parc de distracții? E noapte.
Vineri – Au apărut articole cum că noi, consilierii majoritari vrem să punem cetățenii să plătească partea ce le revine din reabilitarea blocurilor în care locuiesc. Hai că într-o zi am să scriu pe larg, poate ne lămurim și cu reabilitarea asta. Până atunci spun doar atât: primarul a promis gratis și tot repetă asta. Dacă-i așa simplu, de ce nu vine cu un proiect de hotărâre care să-i scutească de plată pe beneficiarii reabilitărilor? De ce vrea doar să amâne plățile până la momentul în care lui i se termină mandatul? Pentru că gratis e ilegal. Și el știe asta, dar e mai simplu să țipe că e vina noastră.
Sâmbătă – azi trebuia să o ajut pe Mihaela cu redactarea unei cereri către prefectură. Vrem să solicităm ajutor în redactarea HCL-ului pentru Pantelimon. N-am avut timp. Iartă-mă, Mihaela! A trebuit să fac o prăjitură pentru prima dată. N-am mai făcut asta de mult și azi e vorba despre o prăjitură nouă. Mi-a ieșit, dar nu-s 100% mulțumită, o mai fac odată de Crăciun. 😀 Și am fost să-mi iau și cadou pentru ziua mea. Un mouse. De la un timp e foarte important să pot umbla și urmări rapid multe ferestre pe ecranul laptopului.
Duminică – E 31 octombrie. Au trecut 6 ani și îmi amintesc ca acum noaptea dintre 30 și 31 octombrie 2015, când în loc să fie pentru mine și ai mei una de sărbătoare, a fost (și va fi la fiecare aducere aminte) un coșmar cu care nu cred că mă voi împăca vreodată. S-au spus deja destule vorbe în acești 6 ani, problema noastră e cu faptele. Oameni buni și frumoși, nu v-am uitat, suntem aici și datorită vouă!
Mai avem de parcurs 155 de săptămâni. Să fim bine!