fără toane

Acesta va fi un jurnal scurt:

Luni – ședință de comisie de buget.

Marți – ședință de Consiliul Local. Nu au trecut proiectele fără fundamentare riguroasă. Suntem hotărâți să facem lucrurile legal, transparent și fără a lăsa loc de interpretări.

Miercuri – Răceala a pus din ce în ce mai tare stăpânire pe mine, așa că mi-am cumpărat teste Covid -19 (le găsești online, eu le-am comandat de la Help Net)

J0i – testul a ieșit pozitiv. M-am izolat, am sunat medicul de familie, am început tratamentul.

Tot azi a fost pus în dezbatere publică proiectul nostru de HCL (inițiat de colegul nostru Augustin Szocs și depus de grupurile de consilieri USR PLUS și PNL)  prin care se interzice folosirea suflantelor de frunze. Proiectul pus în dezbatere e aici și dacă aveți observații de făcut, ele trebuiesc trimise la adresa relatiipublice@primarie3.ro .

Vineri – Nu mai am gust, miros și mă doare în continuare toată carnea, toate oasele. Mai puțin capul.

Tot azi am trimis (colegii mei au trimis, eu doar am ajutat la forma finală de supus dezbaterii și am semnat, desigur, proiectul HCL privind aprobarea Ghidului solicitantului de finanțări nerambursabile alocate de la bugetul local al Sectorului 3 al Municipiului București pentru proiectele din cadrul Programului de utilitate publică „Promovarea sportului de performanță”. Proiectul este inițiat de Inocențiu Voinea, un coleg din PNL și depus în numele consilierilor PNL și USR PLUS. Proiectul va fi pus în dezbatere publică, vă spun când apare.

Sâmbătă– Nu am chef de nimic. Totuși lucrez ceva, dar vreau să dorm, să treacă totul repede. La mine debutul a fost ca o răceală venită de nicăieri. De obicei noi spunem că am răcit pentru că…. Nu, eu n-am răcit pentru că. Am simțit de la început, duminică seara au fost primele simptome, că nu-i ceva prin care am mai trecut, dar am sperat că mă înșel. Nu m-am înșelat.

Duminică– partea bună cu izolarea asta e că ai timp să faci ce vrei tu. Singur. Partea proasta este că nu ai chef să faci nimic și chiar dacă ești ca mine, și-ți impui să faci lucruri, tot nu-ți iese. Până și activitățile care până atunci îți plăceau, cum îmi place mie cititul, parcă nu te mai atrag așa tare, chiar dacă am de terminat o carte foarte faină care se mai și cheamă: Yes, we can! Mai am o săptămână care va fi probabil tot așa rea, dar măcar mă bucur văzând soarele de afară și știind că atunci când am să ies va fi primăvaară.

Mai avem de parcurs 190 de săptămâni. Să fim bine!