fără toane

Săptămâna și ședința. Le-am pierdut numărul deja. Noroc că am un sistem de management al documentelor care mă ajută, că altfel am impresia că sunt consilier de-o  viață.

Luni- În primul rând, dimineață am trimis către aparatul primăriei o interpelare cu privire la cele 161 de posturi scoase la concurs acum. Am întrebat de impactul bugetar (bineînțeles că ne așteptăm să răspundă că salariile sunt deja prinse în buget, dacă posturile erau în organigramă, dar întrebarea era alta. Am cerut fundamentarea necesarului acestor posturi, mai ales că 48 sunt pentru complexul acvatic din parcul Pantelimon, care e departe de a avea o situație clară a stadiului lucrărilor. Și-am mai întrebat de oportunitatea organizării de concursuri de angajare acum când alte autorități locale și mediul privat încearcă să ia măsuri de reducere a cheltuielilor. Fiind vorba de niște angajări pe posturi deja prinse în organigramă, Consiliul local mai mult decât interpelat și tras de mânecă primarul, nu poate face. Să sperăm că va ține cont de poziția noastră.

Marți – V-am zis săptămâna trecută că am primit vineri o nouă convocare de ședință ordinară de Consiliu Local (CL). Nu mai știu dacă v-am spus, ședințele CL pot fi ordinare (convocate de primar sau de majoritatea consiliului cu cel puțin 5 zile înainte) și extraordinare (convocate cu doar 3 zile înainte sau de îndată în caz că ”arde” ceva). Ordinea de zi avea 62 de proiecte și înainte de a termina noi să o parcurgem, marți după amiază, fix când terminam eu ședința de comisie (am avut de avizat două puncte de pe OZ) a venit o suplimentare de încă 12 puncte (punctele astea sunt proiecte întregi care pentru avizare si vot trebuie disecate si înțelese, că nu totdeauna este ce se vede la suprafață, adică ce poate părea rău, are șanse să fie bun și ceva ce ziceai că-i simplu și clar, se poate transforma într-un carusel de necunoscute din care nu te mai scoate în timp util decât un vot nefavorabil).

Miercuri – A fost ședința comisiei de buget. Am avut de discutat și avizat 40 de proiecte. Fiecare important, fiecare cu documentație stufoasă în spate și multe cu decizii luat punând în balanță impactul pe care acestea îl vor avea asupra ”vieții cetății” ca să spun așa, cu procedurile standard care dorim să fie respectate de acum înainte la linie, nu doar din când în când. După ședință (jur că dacă mai scriu odată cuvântul ședință în postarea asta, mă las de jurnal) ne-am auzit într-o altă întâlnire liderii de grupuri pentru a definitiva listele pentru Consiliile de administrație ale unităților de învățământ și comisiile de control al calității. A fost interesant că am fost doar femei, singurul lider de grup bărbat, de la PSD, nu a binevoit să intre, s-a mulțumit să comenteze sarcastic de pe margine.

Joi – Ei, cea mai importantă zi din săptămână. Plină la serviciu cu acte și export, plină în CL cu toate cele 63 de proiecte de aprobat. Patru ore online. Cu multe puncte clarificate, dar si cu altele care necesitau încă informații. Am vrea să reușim să reglementăm și să fluidizăm un proces de lucru în care toate părțile să înțeleagă ce au de făcut. De exemplu, dacă e nevoie să aprobăm semnarea unui contract cu o societate, atunci avem nevoie să cunoaștem tot procesul care a avut loc înainte de semnarea acelui contract, de la necesitate până la caietul de sarcini și ofertele financiare și tehnice ale tuturor ofertanților. Și mai ales, nu vom accepta jumătăți de adevăruri, de genul, noi întrebăm: aveți autorizație de construcție pentru clădirea pe care ați mai construit un etaj față de proiectul inițial? Ei spun: Avem. Noi spunem: vrem s-o vedem. Ei ne trimit o autorizație datată cu două zile în urmă, în condițiile în care tot ei spun că se lucrează deja la interior. Oare n-am putea și noi, la Sectorul 3, face lucrurile în ordinea lor firească, cu ținut cont de reguli și respect pentru cei care se așteaptă ca autoritățile să acționeze legal?

Vineri – Am respirat. Am avut timp să-i sun și să vorbesc cu cei câțiva cetățeni care mi-au scris cu diverse probleme. Când erau fetele mele în școală, mă miram că la ele la clasă n-a venit niciodată un antrenor de handbal, volei, baschet etc. să-i întrebe pe copii dacă vor să practice un sport. Știu că la un moment dat am căutat eu niște cluburi unde să le pot duce pe fete să facă mișcare și să simtă o apartenență la echipă așa cum s-a întâmplat în cu mine în copilărie (am unele dintre cele mai frumoase amintiri cu echipele din care am făcut parte pe vremuri), dar ce am găsit era prea departe și am lăsat-o baltă.

Am aflat săptămâna asta că antrenori există și ei ar vrea să aibă o bază de selecție mare, dar din motive încă necunoscute, nu sunt lăsați în școli să facă asta. Mai mult decât atât, dacă reușesc și își fac totuși echipe, găsesc și sponsori (mediul privat înțelege câtă nevoie e de sport) cu foarte mare greutate găsesc săli (de multe ori improprii) unde să-și desfășoare antrenamentele cu copiii. Cumva trebuie schimbată chestia asta. Există copii care vor să facă sport și n-au unde. Vă dați seama? Iar noi am construit săli de sport la foarte multe școli. Să le folosim zic. Ok, ok, după covid.

Și mai vreau să spun ceva aici, vă rog mult, dacă îmi lăsați un mesaj pe pagina de fb și vedeți că nu spun nimic, vă rog să-mi scrieți pe mail. Nu știu de ce, nu-mi apar toate mesajele de pe FB, pe care știu sigur că unii dintre voi mi le trimit. Până mă lămuresc de ce nu primesc aceste mesaje, vă rog să scrieți pe mail. Adresa e și acolo pe pagina, dar și aici la secțiunea despre. Vă mulțumesc!

Sâmbătă – Unul dintre punctele de pe ordinea de zi a ședinței trecute a fost aprobarea semnării unui contract cu o societate care urma să facă la complexul acvatic din parcul Pantelimon tratarea pereților de beton contra infiltrărilor de apă provenite de la piscinele care vor funcționa acolo. Bineînțeles, achiziție publică cu un singur ofertant, care ar fi urmat să înceapă o lucrare cât de 5 ori cifra lui de afaceri de până acum. A fost prima data când am văzut că complexul va avea și o piscină interioară. Aș vrea atât de mult să văd câteva lucruri legate de această lucrare din parc și anume:

• cât s-a cheltuit până acum pentru proiect?
• cum va arăta la final complexul (mă mulțumesc cu o machetă)?
• cât timp mai este necesar până la finalizarea lucrărilor?
• care sunt estimările de costuri până la finalizarea proiectului?
• cum a fost soluționată problema (procesul) cu managementul defectuos de la Administrare Străzi S 3?
• există autorizație de construcție pentru clădirea asta din parc în care să fie inclus și patinoarul de pe acoperiș?
• de ce nu este la fața locului panoul cu informații despre șantier?
• care este exact suprafața de parc ce va fi ocupată de parcul acvatic?

Am fost ieri în parc să văd cum e la momentul ăsta lucrarea și în ce s-au transformat ”clădirile provizorii”. Nu mă înțelegeți greșit, îmi doresc ca lucrările să se termine, parcul acvatic să funcționeze și să nu mai vedem niciodată șantier în parc. Dar n-o putem face oricum.

Duminică– Urmează maratonul. Azi de la 12 la 14 particip, alături de colegii mei din USR PLUS, la un maraton de sunat susținătorii. Duminica viitoare mergem la vot și ne dorim să obținem un scor cât mai bun la alegeri, pentru ca un număr cât mai mare dintre colegii noștri să poată ajunge în parlament și de acolo să poată face ce ne dorim cu toții de atâta timp. Să lucreze pentru poporul ăsta. Să-i ajungem din urmă pe cei mai buni (din lume), să avem și noi o societate funcțională unde legea să fie respectată, iar neregulile sancționate. Să încercăm cu ei!

Deci nu vă faceți planuri pentru 6 Decembrie. Avem o echipă de profesioniști pe care vrem să o trimitem în parlament (sunt atâtea lucruri care nu se pot schimba numai de acolo…) și ne bazăm pe sprijinul tuturor!

PS:  Da, am făcut bradul, dar nu vreau să fiu chiar prima care vi-l arată.

Mai avem de parcurs 203 săptămâni.