Știți senzația aceea din vremea în care eram elevi, pauza se termina și urma ora cu extemporal la matematică? Fix așa mă simt, am intrat în clasă, profesorul scrie subiectele pe tablă și eu văzându-le îmi fac în minte scenariul rezolvării lor (1. simplu, 2. simplu, 3. aduc fracțiile la același numitor și rezolv, 4. îl aflu întâi pe x și apoi ușor pe y, 5. aha, problema, prima parte o rezolv în minte, trebuie să fiu atentă la piramide și să calculez corect cele 9 cuburi).
Am ajuns în a treia săptămână plină de consilier.
Luni – Pentru că am avut multe proiecte de avizat, comisia de buget s-a întrunit și luni și am continuat discuțiile și avizarea celor rămase. Ce voiam să spun, este faptul că, deși ședințele astea durează circa două ore, pregătirea lor nu-i tocmai floare la ureche. Dar, hei, cine se plânge?
Marți – O, da, ziua ședinței ordinare, aceea cu peste 100 de puncte de votat. Dar înainte de asta, am mai trecut printr-o ședință scurtă de comisie, nu mai știu dacă v-am spus (o să pun și o poză aici), dar colegii mei au crezut că aș fi un președinte bun la Comisia pentru protecție socială, protecția copilului, sănătate, familie și relația cu mass media, așa că, în calitate de președinte, am avut de condus o ședință de comisie, pentru avizarea unui punct de pe ordinea de zi, și anume Regulamentul de Organizare și Funcționare a Consiliului Local. A fost cea mai simplă comisie, regulamentul era deja dezbătut și amendat de noi, numai că ședința s-a ținut pe WhatsApp și am fost cumva pionieri în asta (probabil că mi-e dor tare de școală dacă aduc vorba de două ori de elevi și pionieri, fără legătură cu subiectul principal, într-un singur post).
Bun, la 15 a început ședința mare care, să fiu sinceră, m-a dezamăgit puțin, fiindcă pentru public a părut extrem de anost și plictisitor. Se enumerau niște puncte de pe ordinea de zi și se supuneau la vot. Noi, consilierii, știam deja aproape pe de rost ce reprezenta fiecare punct votat, dar pentru public nu știu cât de interesant a fost (ședința a fost online și transmisă live pe mai multe pagini, vă încurajez să urmăriți paginile PLUS Sector 3 și USR Sector 3). Cele mai importante aspecte nu se discută/întâmplă în ședință (deși ar fi fost frumos să fie așa), ci în zilele premergatoare acesteia, în ședințele de comisii și în ședințele de grup. Bineînțeles că noi ne consultăm cu colegi, cu specialiști, cu cetățenii (cât de curând și public) și cu personalul din aparatul de specialitate al primăriei înainte de a lua o decizie pe proiectele mai importante, dar în ședință, mai ales acum pentru că se desfășoară online, totul pare pe repede înainte și nefundamentat. Nu știu cum s-ar putea schimba asta, adică aș fi preferat ca măcar denumirea proiectelor și câteva lucruri despre ele să fie prezentate, e adevărat că de data asta președintele de ședință a încercat, dar au fost extrem de multe puncte și era imposibil să ne oprim la toate.
Ședința a durat trei ore și jumătate, starea de inerție a fost întreruptă de unul dintre cetățenii din sector care s-a înscris la cuvânt în ședință și a semnalat o problemă din parcul Titanii, unde se desfășoară o acțiune de construire a unor piste pentru skateboard fără autorizație și cu un șantier neconform, amendat deja de Garda de Mediu.
După închiderea ședinței am fi crezut că urma o seară de odihnă, dar n-a fost așa. Am discutat și dezbătut proiecte pe grupul de consilieri până târziu în noapte. Nu mai țin minte dacă am mâncat, dar am auzit că seara și așa nu-i sănătos să mănânci. 🙂
Miercuri – Asta a fost o zi de rezolvat treburi administrative, dar și de discutat cu doi directori din primărie despre felul în care se face colectarea deșeurilor în sector. Știu, nu sunt eu cea mai potrivită să discut despre asta, dar atunci când un cetățean ți se adresează ție, consilierului, sunt de părere că e urât să îl îndrum către altcineva înainte de a încerca să-i răspund, atât cât mă pricep. În plus, făcând asta, mă documentez și pentru mine, dar și pentru alți potențiali cetățeni care vor solicita, nu atât informații, că pe acelea le pot cere direct la primărie conform legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cât mai ales asigurării că lucrurile într-adevăr se întâmplă așa cum ”apar la televizor sau în presă”.
Joi – Am luat-o de la capăt. Am primit un set de proiecte pentru următoarea ședință extraordinară care va avea loc săptămâna viitoare marți, sunt proiectele privind numirile de consilieri în Comisii și Consilii de Administrație în general ale unităților de învățământ. Recunosc, cred că am mai zis, că abia aștept să discut despre modul în care e condusă o școală, ce merge bine, ce poate fi îmbunătățit și cu ce pot ajuta eu, în calitate de consilier. Tot joi am primit de la un cetățean din sector o solicitare de îndreptare a unei HCL (Hotărâre de Consiliu Local) cu privire la aplicarea legii 152/1998, privind vânzarea locuințelor ANL către chiriași. Am citit documentele, am vorbit cu domnul cu pricina și urmează să discutăm problema în grupul de consilieri.
Vineri – Am primit oficial convocarea pentru ședința extraordinară de marțea viitoare și am văzut întreaga ordine de zi. Am constatat că proiectele pe care noi le picasem marți au apărut din nou în listă. De data asta vom avea doar 19 puncte pe ordinea de zi. Am început discutarea lor, ne-am repartizat oarecum pe școli și alte comisii, sperăm să se termine odată cu chestiunile administrative care pare că nu se mai sfârșesc, să începem să facem efectiv ceva care să aibă impact asupra cetățenilor din sector.
Sâmbătă – A zis cineva weekend? N-am auzit. Dimineață am participat la un training pentru consilierii locali ținut de Elena Calistru de la Funky Citizens și vă spun că este atât de pasionată de ceea ce face și atât de deschisă în a împărtăși cu noi resursele, încât cine nu are o Elena Calistru ar trebui să o cloneze sau ceva. După amiază am citit niște legi și am parcurs niște proiecte de hotărâri iar pe seară am intrat iar într-o ședință de grup.
Duminică – chiar dacă și azi urmează două ședințe și ceva documentare pentru ele, o să vreau să-mi amintesc că sunt în continuare și femeie, și angajat, și soție, și mamă și în afară de activitățile pentru consiliul local, încerc să mă țin și de toate celelalte, așa că la partea asta de duminică o să vreau să vă povestesc, de acum, câteva lucruri care m-au preocupat săptămâna asta, fără legătură cu primăria sau consiliul.
De exemplu, mi s-a stricat mașina de spălat. Ați observat și voi că în săptămâna cu black friday se strică lucruri? A reușit Sorin s-o repare (avea ceva la ușă), dar hei, dacă sunt reduceri, nu e păcat să nu cumpărăm una nouă că deja asta veche a trecut de 10 ani și nici nu cântă. Dap, am luat o mașină cu melodie, am auzit că muzica face rufele pufoase.
Fetele au făcut schimb de camere (am două fete gemene de 21 ani, în caz că ați venit azi pentru prima dată aici) și a fost așa, un fel de ne mutăm, dar rămânem pe același palier.
La serviciu oamenii își fac planuri de vacanță (mai mult de zile libere, decât de plecat pe undeva), iar în magazine au apărut decorațiunile de Crăciun. Vine iarna. Ieri mi-am rupt două ore și am fost la cumpărături. N-am rezistat, am cumpărat o mulțime de globulețe mici pe care le-am pus deja acasă într-un borcan frumos cu capac de sticlă. Așa-i că nu v-ați fi gândit să vă decorați livingul cu un ornament din ăsta în noiembrie?
Mi-am comandat niște cărți și sper să ajung să le citesc în următorii 4 ani. Beletristică. Mi-e dor de vremea în care citeam o carte în două zile, acum mă chinui să termin una ușoară de tot de vreo 8 zile. Mă apuc seara târziu de ea, dacă e să mă iau după ceas, e chiar dimineață, și după 10 minute sting veioza că aproape se luminează. So, nu prea mai e timp de citit. Dar recuperez azi. Gata, vă las, mă apuc de citit. Legi și strategii. 😀
Mai avem de parcurs 205 săptămâni.