fără toane

Așa arată calitatea aerului din București într-o dimineață de duminică, iarna. E ok? Suntem liniștiți? Cât va mai dura până trecem de 90? Facem ceva?

Ieri, împreună cu o mână de oameni din orașul acesta sufocat, am participat la un un flashmob în fața Ministerului Mediului. Am încercat să atragem atenția că ceva nu este în regulă cu aerul din oraș. Ne-am uitat la oamenii care treceau pe lângă noi și care observându-ne de la depărtare nu înțelegeau ce facem, dar apoi văzând măștile, mesaje și mai ales borcanele cu aer curat pe care le-am dus la minister, ne zâmbeau regăsindu-se, poate, în acțiunea noastră. Aerul e pentru noi toți.

Am luat citatul acesta de pe site-ul digi, ca să vedeți că nu suntem obsedați de ceva ce nu există. Oameni buni, poluarea gravă există, și stă și în puterea noastră de a ajuta la  menținerea dreptului de respira un aer bun (mi-e imposibil să scriu curat):

„Peste 25.000 de români mor anual prematur din cauza poluării aerului, iar majoritatea acestora sunt din București, conform Agenției Europene a Mediului. Poluarea este responsabilă pentru o treime din cazurile de cancer la plămâni, iar copiii sunt cei mai afectați. Expunerea la particulele toxice generate de traficul auto afectează inima, plămânii și creierul copiilor, ducând la astm, alergii și funcționare cerebrală redusă”, a explicat Ștefan Voinea (expert Observatorul Român de Sănătate) , în același comunicat de presă.

Aerul bun e din ce în ce mai greu de găsit. Autorități, vă rugăm să luați măsuri. Vă solicităm să vă faceți treaba. Vă și spunem cum să faceți. Poate, poate, veți înțelege că sunteți acolo să găsiți soluții:

• identificați sursa/sursele poluării;
• închideți sau reduceți la minim sursa asta;
• identificați locuri publice care se pretează și lăsați-ne să plantăm acolo copaci;
• încurajați proprietarii de terenuri virane să le transforme în păduri urbane;
• interziceți accesul mașinilor mai mari de 5t în oraș pe timpul zilei (era o vreme când se respecta asta, acum nu mai e așa);
• interziceți accesul mașinilor de școală de șoferi pe drumurile publice în orele de trafic intens;
• mai spuneți și voi.

Astea mi-au venit așa dintr-o suflare, sunt sigură că cineva care are jobul de a găsi soluții are mult mai multe variante decât mine. Poate că unele sunt utopii, dar aș vrea să ne explicați de ce nu se pot face.

Ăștia am fost noi ieri. Poate data viitoare vom fi mai mulți și peste ceva timp nu va mai fi nevoie s-o facem, pentru că se vor fi luat măsuri și aerul va redeveni curat.

Așa începe: