fără toane

Îmi vine din ce în ce mai greu să scriu aici. Și n-am nicio explicație pentru asta. Timp s-ar găsi, inspirație la fel, o cafea bună care să-mi țină companie de asemenea, dar uite că totuși nu scriu. Stați că mă mut pe terasă cu laptop cu tot că parcă altfel se scriu poveștile de acolo. Numai că de fiecare dată trebuie să iau cu mine o lavetă și niște servețele să șterg pârdalnica de masă cu geam care nu rămâne curată mai mult de o oră acolo sus.

Să nu vă luați niciodată masă cu geam sus pe terasă. E praf mult la București. Gata, e iar ca nouă:

Ei, parcă altfel stă treaba când scriu de aici. Mai ales că e sâmbătă.

Azi vreau să merg cu fetele la sală. Și aici scrisul meu s-a întrerupt…

E deja duminică. Am fost ieri cu fetele la sala așa cum spuneam. Când spun sală vreau să spun: am intrat în sala de fitness, am făcut aproape o oră de exerciții cardio, apoi duș, apoi piscină, apoi plajă, apoi iar duș, iar piscină, saună, duș, jacuzzi, din nou saună, duș și plecat acasă. A fost cum nu se poate mai bine, fetele s-au simțit minunat și au zis că mai vor. Le cred!

Ziua de ieri a continuat cu meciul Simonei alături de care ne-am bucurat și-am plâns deopotrivă. Mă așteptam cumva s-o bată Xena aia de Ostapenko, am văzut meciurile ei anterioare și-am înțeles că e drăcoasă rău și determinată până la nebunie. Asta e, mergem mai departe, cândva va veni și rândul Simonei la un trofeu din ăsta mare.

La fotbal nici nu m-am uitat, nici n-am avut vreo așteptare sau ceva. Am început în schimb să citesc o carte nouă, Alegerea Sofiei, o carte pe care sper din tot sufletul s-o termin până plecăm în concediu, nu de alta dar are 7cm grosime (dacă spuneam 724 de pagini vi s-ar fi părut puțin).

Azi am dat startul zilei cu jumătate de oră de curățenie și o oră de relaxare la cafea. Apoi am făcut (de data asta pe terasa noastră) o sesiune de plajă pe care intenționăm s-o completăm după amiază. Deocamdată ne pregătim de prânz și-am aprins grătarul. Aș vrea să fie sâmbătă și duminică toată viața!