fără toane

Cum vă spuneam aici, dragii babei, Bogdan s-a hotarât să facă ceva.

Avea un coleg român foarte mişto (homosexualii se pricep la băieţi 😉 ), care nu era de aceeşi orientare sexuală ca şi el. Se cunoscuseră la puţin timp de la venirea lui Bogdan în Londra şi pentru că s-a nimerit ca şi la şcoală să fie colegi au ajuns să se cunoască destul de bine.  Colegul ăsta, Cosmin, urma să vina în România curând.

Bogdan l-a rugat să-i ducă ceva, din partea lui, Corinei şi dacă are chef să petreacă şi măcar puţin timp cu ea în vacanţa.  Cosmin urma să se întoarcă la Londra odată cu începerea noului an şcolar.

Am uitat să vă spun că Bogdan era un elev excelent în Roamânia, aşa că nu i-a fost deloc greu să-i impresioneze pe englezi. El obţinuse o bursa la Kings College, dar parinţii sai ştiau că va avea nevoie de bani pentru studii. Nu le spusese de bursa. De fapt, ei n-au aflat nici azi ca el e bursier.

De acum înainte povestea devine previzibilă. Cosmin i-a adus Corinei pachetul din partea lui Bogdan şi a petrecut ceva timp cu ea în vacanţa respectivă.

Pachetul cu pricina conţinea două scrisori. Una pentru Corina şi una pentru părinţii fetei.

În scrisoarea Corinei erau actele pentru înscrierea ei la Cambridge. Cea a părinţilor fetei conţinea o pledoarie de 10 pagini scrise de mânî, în care Bogdan le explica parinţilor fetei două variante de viitor ale copilului lor. Îi ruga în final ca,  daca ea va dori, ei să nu se  împotrivească şi să o lase să studieze în Anglia.

În vacanţa aceea Corina şi-a luat testele de engleză cu brio şi a acceptat oferta lui Bogdan de ai plăti cursurile, numai cu condiţia ca, undeva în timp, în viaţa asta, să-i returneze ajutorul.

Sunt în prezent în al doilea an de studiu la University of Cambridge şi sunt în continuare cei mai buni prieteni.

P.S. Corina nu avea niciun iubit când i-a răspuns lui Bogdan că se bucură pentru el, că a hotărât să-şi continue studiile acolo.