Dacă tot am vorbit despre munte în ultimul timp și poate nu mai e mult și vom putea practica sporturile de iarnă în voie, am zis că-i momentul să aduc vorba despre cât de mult îmi place să schiez, poate așa chiar voi ajunge iarna asta de mai multe ori pe pârtie.
A fost odată ca niciodată, să tot fie vreo 12 ani de atunci, o fată care nu știa să schieze, dar tare i-ar fi plăcut. Din fericire avea un prieten care schia și care a dus-o la un magazin și a aranjat treburile în așa fel încât fata și-a luat echipament complet de schi pentru primul ei weekend pe pârtie. Chiar și soțul ei s-a echipat pentru pârtie pentru că, nu-i așa, distracția e cu atât mai faină cu cât grupul e mai mare.
Am ajuns cu greu la pârtie pentru că mi-am pus clăparii de la mașină și pentru un începător nu-i tocmai floare la ureche să urci, fie și numai până la baza pârtiei, în clăpari. Dar nevoia te învață și cum toți din jurul meu făceau asta mi-am zis că nu-i imposibil nici pentru mine. N-a fost. M-am obișnuit repede cu încălțările rigide care îți protejează picioarele și cărându-mi schiurile pe umăr am început să mă cred schioare. Habar nu aveam că de acum în colo va începe greul.
Am început pe pârtia de… începători și fără să mă ducă capul să plătesc un monitor să mă învețe mișcările corecte, mi-am lăsat fără discernământ picioarele duse de schiuri la vale. A fost super, mi-am ținut echilibrul impecabil, aproape că nu înțelegeam ce e așa greu la faza asta cu schiatul. Apoi am ajuns la capătul pârtiei și mi-am dat seama că nu știu cum să mă opresc, și pentru că urma un gard de sârmă, m-am aruncat într-o parte și m-am făcut una cu pârtia.
Norocul meu a fost că baieții care mi-au vândut skiurile mi-au reglat legaturile astfel încât acestea să de desprindă repede în cazul unei căzături. Știți cum e, când vinzi skiuri și clăpari te mai uiți și la om și-ți cam dai seama ce va face el pe pârtie. Pe mine m-au citit corect. La câte căzături am luat în ziua aia (dap, au urmat și alte coborâri cu aruncare pe burta sau pe spate la final) până am învățat să fac plugul și să opresc alunecarea până la gardul de plasă, aveam vânătăi pe picioare care mi-au trecut complet abia o lună mai târziu.
Până la urmă am învățat să schiez. Cum? Prin încercări multiple, prin tras cu urechea la explicațiile pe care monitorii de schi dădeau elevilor lor, prin urmărirea mișcărilor celor care știau ce fac pe acolo, am ajuns la sfârșitul zilei să iau teleschiul și să mă trezesc cu schiurile în picioare în vârful pârtiei de avansați alături de toți prietenii mei care aveau tot dreptul să fie acolo, pentru că ei ȘTIAU SĂ SCHIEZE.
O pârtie care se vede de jos foarte frumos, cu o pantă nu tocmai abruptă și pe care schiorii alunecă splendid la vale, nu-i același lucru privită de sus. De sus e fix o prăpastie. Eu când am văzut cam care-i panta pe care trebuie să cobor, am vrut să-mi scot schiurile și să încep să plâng. N-am făcut-o. Am coborât cu greu, cu multe căzături pentru că eu învățasem să opresc, dar nu știam cum să întorc. Și la o coborâre din asta ai nevoie de multe curbe luate cu schiurile în picioare. Eu mă opream, mă culcam pe spate și întorceam prin aer vârfurile schiurilor în direcția în care trebuia să merg. Dacă filma cineva scena ar fi ieșit un film de comedie autentică, eram varză-varză, cu lacrimile în barbă, dar nu m-am oprit, nu m-am lăsat și am ajuns la baza pârtiei cu capul pe umeri.
Am uitat să vă spun că eram îmbrăcată cu o pereche de jeanși care în niciun caz nu m-au ajutat acolo. A doua oară când am ajuns pe pârtie aveam niște pantaloni ski și snowboard în genul celor pe care-i vedeți în link, care nu numai că m-au sper-protejat, dar mi-au dat și o altă libertate de mișcare. Bineînțeles că începând din iarna aceea am tot exersat schiatul și am ajuns astăzi, mulți ani mai târziu, să iubesc sportul ăsta și să-mi doresc să petrec cât mai multe zile pe pârtia de schi.
Așa că tu, dacă nu știi încă să schiezi, nu face ca mine. Pașii corecți sunt următorii:
- închiriază echipament de schi sau cumpără-l, dar numai de la magazine specializate care au consilieri de vânzări care știu ce vând. Contează să ai clăpari care ți se potrivesc perfect, schiurile trebuie să aibă formă de clepsidră și să ți se potrivescă la lungime, bețele, ochelari și casca ajută mult. Nu uitați de îmbrăcăminte. E mai mult decât necesar să fii îmbrăcat corect pe pârtie. V-o spun din proprie experiență.
- dacă nu ai un prieten care schiază foarte bine și are și veleități pedagogice, calcă-ți pe inimă (și pe portofel) și ia-ți câteva lecții de schi, cu un monitor. Nu vei regreta, am o prietenă pe care am convins-o să învețe și ea să schieze, a luat lecții și, pentru că a învățat din prima mișcările corecte, la un moment dat ne explica chestii.
- Începe cu pârtiile pentru începători și cele medii. Abia când stăpânești bine mișcările, simți schiurile, te simți stăpân pe tine și vrei mai mult, abia atunci mergi la pârtia de avansați.
Acum zâmbește, știi să schiezi, mergi pe pârtie, iarna e la început!