Acum mai multi ani, niste prieteni dragi le-au adus fetelor de ziua lor, printre altele, și două scăunele Hello Kitty. Acum fetele au 17 ani, deci vă dați seama că au trecut desul de mulți ani de la evenimentul respectiv. Era unul roz și unul bleu. Nu știu ce s-a întâmplat cu cel roz, dar azi dimineață când măturam curtea cu gândurile complet aiurea, am dat cu ochii de chestia asta:
Statea undeva într-un colț, nu cerea nimic, nimănui, dar ceva m-a făcut să-mi doresc să-l salvez. Măcar pentru o vreme.
A durat totul mai putin de 30 de minute. Am avut nevoie de șurubelniță să-i desfac cele 2 șuruburi în care se mai ținea, de un pic de vatelină să-i inlocuiesc buretele rupt din interior, de un material cât de cât impermeabil pentru că el își va face veacul tot prin curte, și de un ac cu ață.
A ieșit asta:
Supeeeeer!Mai…dar tipa talentul in tine si tu nu stii… 🙂
Mada, ăsta nu-i talent, e lucru manual de clasa a IV- a. 🙂
Ceea ce mă face sa cred ca eu încă n-am absolvit clasa a patra :)). Ma gândesc ca atunci cand o sa termin clasa a patra, o sa am si eu inspirație si indemanare :))
Cand vei fi nevoita sa vezi zilnic in jurul tau un scaunel jerpelit, sa vezi ce repede iti vine inspiratia.