Ok, a venit și momentul ăsta, zic să vă vorbesc din experiență. Ar fi așa:
Nu-ți face mari speranțe că îți va spune tot. Chiar dacă-ți dă impresia că face asta, sigur n-o face. Nu-i nimic rău în asta, doar nu te stresa. Adu-ți aminte, fix așa ai procedat și tu cu părinții tăi.- De obicei când pleci la cumpărături și vrei să le cumperi jeansi, te întorci acasă cu un rucsac nou. Gol. Și fără blugi. Va fi întodeauna mai important un lucru pe care și-l dorește, față de unul care-i trebuie. Nu are încă noțiunea de ”trebuie”. Încearcă să-l ții cât mai mult în faza asta și cumpără-i tu niște haine. A, n-o să le poarte? Asta e. Dezbrăcat n-o iasă pe stradă. Sau o să iasă?!
- Va alege întotdeauna de capul lui și nu va da doi bani pe părerile tale. Va veni apoi ziua în care va recunoaște că ai avut dreptate. O va face cu greu, cuvintele aproape că vor refuza să-i iasă din gură, dar până la urmă o va face. Nu-ți da ochii peste cap și nici nu-i repeta că ai avut dreptate. O știe deja, nu are nevoie să o repeți. Da, ok, poți zâmbi.
- Telefonul lui va fi tot timpul în urmă față de tehnologia actuală. Nu contează că are ultimul model de iPhone, colegul lui are un telefon mai nou, mai frumos, mai iute… Nu dispera. Nici nu-l contrazice. Știe el mai bine. Spune-i să renunțe la el dacă nu-i place. Sau și mai bine, propune-i să faceți schimb de telefoane. Se va mulțumi cu al lui.
- Abia așteaptă s-o termine cu școala și să lucreze. Oamenii care lucrează au bani mulți și se duc relaxați la serviciu. Nu par să muncească acolo prea mult, din moment ce vin acasă și au chef să facă mulțime de alte lucruri (repara chestii, fac mancare, fac curatenie, merg la cumpărături, spala vase…). El când vine de la școală nu mai are putere să facă nimic. Ce? Ordine la el în cameră? Scuipă-ți în sân! Vrei să nu-și mai găsească nimic?
- Toți prietenii lui sunt mai deștepți ca tine. Ăsta-i un fel de a-ți spune că el (sau ea, să fie clar) e mai deștept ca tine, deși undeva în sufletul lui știe că și experiența ta valorează ceva. În plus, faptul că îi răspunzi încă fără să consulți vreo enciclopedie la întrebări legate de materiile pe care el le studiază, îl intimidează un pic. Oricum, nu contează, el e mai deștept. Și e corect să fie așa.
- Întotdeauna, ora la care tu îi spui că trebuie să fie acasă, dacă ai noroc de un copil cuminte, este fix ora la care el pleacă spre casă de la locul de întâlnire cu prietenii lui.
Gata, nu vă spun mai mult. Ori veți descoperi voi singuri, ori vă mai scriu eu din când în când.
(Visited 597 times, 1 visits today)
Future sounds bright :)))
Multumesc de sfaturi, le-am citit si din perspectiva copilului, doamne cat oi mai fi testat nervii maica-mii. Si cat o sa mi-i testeze si fi-mea mie :)))
imi place abordarea ta relaxata si usor amuzata.
Tu mai ai mult pana acolo, dar ceva imi spune ca mare lucru nu se va schimba.
Pai daca n-am fi relaxati, unde am ajunge? Bine, nici sa ne ducem in extrema nepasarii, ca-i periculoasa. Dar nu, relaxarea e numai buna.
“Abia așteaptă s-o termine cu școala și să lucreze” – aha si la 5 ani vechime in job ai face ORICE sa mergi indarat la scoala. True story.
De fapt eu am terminat in 2003 facultatea si lucram part time din 1999. Am lucrat apoi full time pana in 2005; din 2006 am mers la Master (si lucram part time).
Pe de alta parte, e minunat sa ramai cu placerea de a invata pentru ca trebuie sa inveti mereu si sa mergi la cursuri de specializare toata viata.[geeky glasses off]
Si eu dupa vreo doi ani de la angajare, visam ca invat pentru un examen, eram in sesiune in vis si mi se parea atat de misto!
Cica perioada adolescentei este perioada in care ne formam ca oameni si ca tot atunci creierul uman sufera niste transformari majore de a caror echilibru depinde viata adultului care va fi responsabil,implicat,echilibrat psihic, fizic si emotional. Acestor transformari le coincid activarea unor corpuri subtile la varstele de 14 ani-corpul relatioal, 18 ani-corpul emotional, 21 ani-corpul mental si 24 ani-corpul cauzal.
Si ca tot ce ar fi normal sa facem este :
-Sa avem incredere in ei
– Sa le insuflam incredere ca au potential nelimitat si pot crea tot ce isi propun
– Sa ii lasam sa se exprime liber,asta le va da curaj si credinta ca poate face ce vrea in viata
– Sa le respectam deciziile, asta ii va face sa se simta valorosi…
-La varsta adolescentei ar fi bine sa fie indrumati sa practice un sport si ceva arta (pictura,dans,chitara,etc)
Nu o spun eu, ci niste domni psihologi care au studiat in neurostiinta creiere de adolescenti si au ajuns la aceste concluzii…In rest, la fel si cu adolescentii mei…Zi frumoasa sa ai !
Mie mi se pare ok ce spun oamenii aia. Cam asa-i percep si eu si incerc sa ma comport in consecinta.
Asta ma asteapta? :)) Le pun de pe acum pe un mail sa le recitesc peste ani,cand va fi cazul. p.s. de pe acum face ce-l taie capul si cum crede el mai bine si are abia 2 anisori :)))
Dap, cam de la varsta aia incep.:)) E cale lunga pana departe, dar uneori parca ne dorim sa fie si mai lunga. Calea, zic.
[…] Ce înveți când ai copii adolescenți […]