fără toane

Scriu pe blogul ăsta de aproape 8 ani. Dacă aș fi făcut atunci un copil, ar fi terminat până azi cele trei grupe ale grădiniței, și-ar fi cunoscut și învățătoarea și colegii de școală, ar fi acum undeva prin clasa a II- a. Nu știu voi, dar eu cu blogul am încetat să mai număr anii prin 2013. Probabil că undeva după 5 ani te obișnuești cu gândul că nu te vei opri prea curând și nu mai numeri.

Ce voiam să zic, și m-am luat cu vorba, este faptul că zilele trecute am primit un mail de la o fată, Alexa, care a descoperit blogul ăsta din întâmplare și l-a citit pe tot într-o săptămână. Ca să vă faceți o idee despre cât e scris, sunt aici 1826 posturi. Și ca să nu ziceți că am ceva cu voi, vă spun și că voi ați lăsat de-a lungul timpului 19546 de comentarii. Adică facem un concurs cu premii când împlinim 20000 de comentarii, asta e clar.

Am mai primit de-a lungul vremii mailuri de la cititori și m-am emoționat de fiecare dată pentru că e mare lucru să poți mișca un om până-ntr-acolo încât să-și facă timp să-ți scrie ție, unui necunoscut, câteva cuvinte. Cuvinte frumoase.

Am vrut să scriu postul ăsta pentru că mi-am dat seama că nu v-am mulțumit de mult timp. Că sunteți aici, că citiți tot ce-mi trece mie prin cap să scriu, că-mi lăsați comentarii, că empatizați cu mine. Vă multumesc!

Și pentru că tot v-am spus de Alexa, i-am cerut permisiunea să public cuvintele ei aici (ca să mă laud, normal) și a fost atât de drăguță încât mi-a dat voie s-o fac!

Vă mulțumesc din nou tuturor și vă las să citiți cuvintele Alexei:

Iti scriu, nu stiu de ce exact, stiu doar ca am simtit nevoia sa mentionez ceva. Am descoperit blogul acum o saptamana, in timp ce citeam un articol pe Printesa Urbana, mi-a sarit in ochi in blogroll-ul Ioanei articolul tau cel mai nou, despre sala.

Iti spun sincer ca, desi lucrez 9 ore pe zi si am o viata destul de activa, deh, am 23 ani, gasesc lucruri de facut, ti-am citit blogul din scoarta in scoarta in decursul saptamanii, da, tot ce ai scris in cei 8 (?) ani.

Mi-a placut atat de mult modul personal in care scrii totul, detalii, calatorii (sunt fan calatorii, am un inceput mic de blog si eu, in care intentionez sa scriu in continuare despre calatorii in lumea larga), m-a facut sa imi imaginez toate intamplarile din viata ta. Am apreciat atat de mult modul sincer si deschis in care abordezi probleme mai dificile (de exemplu, cele feminine, fertilitate and co, care, desi nu sunt probleme pe care le am acum, ai dreptate, toate le vom avea candva).

Imi place mult ca o vad pe mama prin alti ochi acum, desi nu are aceeasi varsta ca tine, desigur, tot o viata activa duce, si s-a straduit toata viata sa faca sa fie bine pentru familie si pentru fata ei (eu :D). Esti printre putinele persoane ale caror bloguri m-au fascinat, si nu prin extravaganta, ci prin sinceritate, prin probleme de zi cu zi, prin povesti simple, despre viata.

Nu am avut un scop anume cu mail-ul acesta, am vrut doar sa iti transmit gandurile si aprecierea mea, toate sincere si din suflet.