Scriam asta pe facebook acum vreo trei zile:
De azi de dimineață negociez cu miss Iulia. Ea vrea sa ia o pisicuță de doua luni de la o prietena, eu vreau s-o las sa facă asta numai dacă se angajează sa aibă grija de ea, inclusiv sa-i cumpere mâncare și tot ce-i mai trebuie pisicii, din banii ei. Copilul nu se arunca cu capul înainte, sta, se gândește, nu știe ce sa facă, îmi cere ajutorul, își tine capul în mâini, citeste pe net despre nevoile pisicilor, iși aduce aminte ca i s-a mărit alocația și intr-un final se hotărăște: își asuma RESPONSABILITATEA, de mâine va avea puiul de pisica.
Ce-ar fi făcut miss S intr-o situație similară? Va spun mâine pe blog. 😆
Bine, la mine “mâine” acesta se întâmplă să fie abia azi, dar acum am să vă spun mai multe despre familia extinsă cu o pisicuța Maia.
A venit la noi acasă fix în ziua în care mama soacră împlinea 75 ani. Mama iubeste pisicile și a avut câteva în decursul anilor, numai că acum, de vreo 5 ani, după o experiență cu un motan birmanez, vagabond nevoie mare, care nici iarna nu se întorcea acasă noaptea, s-a oprit. Până alaltăieri.
Pe Maia a adus-o Iulia acasă în sân. Era o fericire pe fața copilei pe care orice mamă și-ar dori s-o vadă cât mai des. Era și un pic speriată că nu v-a ști cum să se descurce, dar mai mult era încântată. În prima seară și-a cheltuit toți bănuții pe așternut igienic, vas de mancare, ladita pentru nisip si, cum altfel, o jucarie.
Am fost cu ea la doctor, are acum și nume și buletin. E nascută de ziua copilului (ne-am simțit un pic Dumnezei când am stabilit asta) și abia pe 7 august îi vom face primul vaccin. Până atunci i-a facut doctorul deparazitarea internă și externa, i-am taiat unghiile și v-a trebui sa-i curătam urechile zilnic vreme de cel putin o luna. 😀 La veterinar a plătit mami. 🙁
Noroc că-i jucăușă și foarte frumoasă, că altfel ne-am fi supărat pe ea pentru că încă nu știe unde trebuie să-și facă nevoile. Să sperăm că va învăța repede (facem eforturi în sensul ăsta).
Iulia e în continuare mamica ei, o urmărește și se joacă cu ea toată ziua, cât timp e acasă. Abia dacă ne lasă s-o atingem.
P.S.1. În timp ce scriam asta s-a întâmplat. Maia și-a facut nevoile în ladita cu nisip. Yupiiii! o iubim mult, deja.
P.S. 2 Mie nu-mi plac pisicile. Ma rog, nu-mi placeau.
P. S. 3 Am uitat să vă spun ce-ar fi facut Sonia într-o situație similară. Ar fi venit pur și simplu cu pisica acasă, și ar fi văzut ea, după asta, ce și cum.
La multi ani mamei soacre de Nina! Sa va traiasca si pisicuta! Asa incepe, iti dau cuvantul! Nici mie nu imi placeau pisicile, pana cand mi-am facut mila de prima… :))) Acum am trei. :)))
Hi, hi, presimt ca nu va trece mult pana cand Sonia va dovedi ca P. S. 3 nu e vrajeala. :))))
Da, numai ca ea sigur va veni cu un catel. 🙂
vai ce draguta-i pisica 🙂 cred ca un animalut la casa copilului e un formator de personalitate bine-venit. o sa o invete multe pe Iulia si Iulia pe ea.
cat despre Sonia si ce-ar fi facut ea… :))) stiu ca e amuzant din afara, dar si punerea in fata faptului implinit e o calitate 🙂
Multumim, Andreea! Cat despre Sonia…ma astept, de fapt, sa apara cu un catelus.
[…] Maia s-a acomodat foarte bine la noi, o iubim cu toții, iar fetele aproape că se ceartă pe ea. Aud des dialoguri de genul: Iulia, vezi ca de la și jumătate e a mea! […]
[…] Acum să vedem ce cadouri se strâng sub el sau dacă rezistă până la Crăciun, mai ales că Maia i-a pus gând […]
[…] la noi toate bune. Cred că Maia e gravidă și ne dăm toți cu părerea despre ce vom face cu pisoii, eu sper să aibă numai unul […]