Pentru că mintea mea este foarte, foarte obosită, dar și pentru că am două fete adolescente și vreau să fiu la curent și cu literatura ce le este adresată, am citit în ultima vreme (de la miezul nopții în sus) o mulțime de cărți pentru copii și adolescenți, începând cu Minunea, continuând cu Uite asa arată fericirea și încheind foarte draguț cu Rico și Oskar de Andreas Steinhofel.
Dacă vreți să știți dacă și miss I. și miss S. citesc cărțile astea, ei bine, aflați că da, nu-s eu chiar nebună să citesc cărți pe care copilele nu le-ar citi.
Am ales să vă povestesc azi despre Rico și Oskar, pentru că-i o carte specială, o carte pe care eu o compar cu Flori pentru Algernon. Toți copiii ar trebui să citească cartea asta, și nici pentru părinți nu-i rea. Eu o recomand cu mare drag!
Fără a vă povesti, vă spun doar că personajul principal e Rico, un copil ”misterios dotat”, nu pentru că ar fi cu mult diferit de copiii normali, ci pentru că are un fel special de a înțelege lumea, și are dificultăți în a stabili rapid care-i stânga și care-i dreapta. Dar asta nu-i cel mai important în viață. Rico se împrietenește cu Oskar, un puștiulică superdotat, și împreună intră în niște încurcături …Veți vedea și veți descoperi cu ocazia asta viziunea surprinzătoare pe care o au copiii despre lumea adulților!
Pfaai, de cand ma chinui sa citesc . Asa imi doresc nitel timp pentru asta, am un teanc maricel care ma asteapta . Interesanta asta cu Rico si Oskar , punem pe teanc si poate oi reusi si eu pana in toamna sa imi mai hranesc mintea cu niste randuri frumoase.
Eu sper ca acum in vacanta asta de PAste sa rup gura targului la citit. :)))
Nu stiu ce se intampla de la o vreme, dar nu reusesc sa mai citesc. Ori adorm cu cartea in mana, ori cartea e atat de “nesarata” incat nu o pot inghiti. 🙂
Imi amintesc cu cata placere si curiozitate am citit Golem XIV candva, doar pentru ca o citea si baiatul meu. Acum e mai greu, ca citeste mult pe net… 🙂
A fost o vreme in care cartile ma alegeau pe mine, dar dupa vreo cateva experiente nefericite, m-am hotarat ca, pe timpul si pe creierii mei, sa-mi aleg singura cartile. Deocamdata imi iese, acum citesc “De neinvins” de Laura Hillenbrands. E povestea adevarata a lui Louis Zamperini. E incredibila!