fără toane

A fost odată ca niciodată… mi-e dor de o poveste frumoasă.

Ploaia de alaltăieri mi-a stricat un pic zenul începutului de primăvară, dar ieri a fost soare, azi e soare, tușesc mult mai puțin și dacă luăm în calcul că e weekend, nu prea am de ce mă plânge.

E prima dată când baba mea e nasolă, a fost pe 4 ( sunt născută pe 31, 3+1=4). E ciudat cum oameni în toată firea (îmi place să cred că fac parte dintre ei) se prostesc crezând în babe și tot felul de obiceiuri cel puțin îndoielnice. Auzi la noi, babe.

Altfel, la noi toate bune. Cred că Maia e gravidă și ne dăm toți cu părerea despre ce vom face cu pisoii, eu sper să aibă numai unul și să-l păstrăm noi.

Abia aștept să se facă suficient de cald cât să putem sta în curte la masă. Am așa o nevoie de aer, de-o ieșire, și pentru că am fost răcită vreo 3 săptămâni nu am mai mers nici la sală, nu mă întrebați de kg, și n-am ajuns nici la Therme. Dar nu-i timpul trecut. Deocamdată am fost joi la concert la Marius Matache, ne-am mai spălat urechile dacă pot spune așa. Mulțumim, Marius pentru o seară frumoasă! Așteptăm cu interes noul album!

Bine, înainte de spectacol am intrat pe Lipscani într-un magazin în care am probat o pereche de cercei frumoși. Frumoși în raft, că mie nu-mi veneau bine, doar că așa a trebuit, să-i probez, să mă minunez, să văd imediat niște mărgele de lemn colorate, să mă duc glonț spre ele și să-mi uit definitiv acolo cercelul meu. În fine, abia am motiv să-mi iau cercei noi. 🙂

Bine ai venit, primavară!