Ne uitam ieri, eu şi copilul Sonia, la un film pe PRO TV, Prietenii copilăriei mele. Undeva la începutul filmului, mama eroului principal îi spune copilului ei (citez din memorie):
Fiule, trebuie să înţelegi că şi eu şi tatăl tău iubim locurile astea foarte mult. Aici s-au născut bunicii voştri, aici ne-am născut noi şi tot aici aţi venit şi voi pe lume. Ţinem mult la originile noastre, dar e important pentru noi să mergem într-un loc în care voi să puteţi primi o educaţie bună. Mai bună decât cea pe care v-o putem oferi noi aici.
Când am auzit asta, m-am uitat cu nostalgie spre fiica mea şi i-am spus:
În urmă cu 38 de ani, aşa au gândit şi părinţii mei. Au plecat atunci din sat şi s-au stabilit la 300 km depărtare, într-un oraş în plină dezvoltare, din care copiii lor au pornit cu alte şanse în viaţă.
Nimic nu prevestea răspunsul Soniei:
Ce frumos! Dacă-i aşa, voi de ce nu vreţi să plecăm şi noi de aici, şi să mergem în Statele Unite?
M-am întristat. Chestia asta cu Statele Unite nu-i nouă la ea. Spune mereu că ea acolo va pleca când va creşte mare. Partea mai greu de suportat e că deja a crescut. 🙁
Spune-i ca rosiile nu au niciun gust, iar salata parca are gust de hartie creponata… O verisoara a lucrat cam 3 luni acolo la un campus studentesc si a ramas total dezamagita de gustul fructelor si al legumelor, toate modificate genetic, frumoase la aspect dar fara gust, fara aroma. Eu prefer Europa.
Si eu prefer Europa, dar ea o tine una si buna cu SUA. 🙁
Stii ce spunea mama cand eram copii? ca oriunde in lumea asta ne-am duce, ea ne sustine, oriunde vrem sa plecam. Dar sa o chemam si pe ea ca tare ar vrea sa vina intr-un loc exotic :))) o spunea asa ca incurajare sa facem ce vrem noi in viata. si uite-ma acum, eu care niciodata nu am vrut sa plec din tara, traind departe de ea, cu o viata frumoasa si un sot minunat. Ca daca nu era el, adica minunat, nu plecam sa ne aventuram 🙂 Si tare imi place sa ii duc mamei ulei de cocos, curmale in cioco si alte minunatii si sa planuim sa vina in vizita.
Ce frumos! Si eu le incurajez sa faca ce vor ele. Cine stie ce ne rezerva viitorul. Numai rabdare si sanatate sa avem, ca aflam la momentul potrivit. 🙂
Da, de asta ti-am povestit de mama, pt ca mi se pare ca semeni tare cu ea 🙂
Acum urmeaza sa-ti spun ca mama ta e o femeie foarte inteleapta. 🙂
Si mama Soniei este 😀
Eu am fost intotdeauna o “legata de glie” :). Pana la 31 de ani n-am avut nici macar pasaport, voiam sa cunosc lumea dar acest “voiam” era la capitolul “planuri mai indepartate”. Si uite cum s-au dat toate peste cap si m-am mutat cu arme si bagaje intr-o tara a carei clima ma aduce la disperare uneori, unde legumele si fructele au gust de creta si aspect de plastic dar unde e EL :).
Eu am fost surpriza familiei, mamoasa casei care lasa tot si pleaca :).
Stiu sigur ca alor mei le-a fost tot atat de greu ca si mie atunci cand am plecat, dar nu mi-au sugerat niciodata, nici prin vorbe, nici prin fapte ca n-ar fi vrut sa plec. Si asta m-a ajutat pe mine la moral; ca inainte cu vreo 4 luni de plecare, plangeam nonstop si-n capul meu era o nebuloasa toatala: plecam de buna voie si totusi moralul imi era varza :).
Timpul le-a rezolvat pe toate; si iau ca bonus fiecare 2-3 saptamani pe care le petrec aici exclusiv cu ai mei in fiecare an :).
Urman exemplul tau, sper ca Sonia sa nu plece nicaieri si sa ramana langa noi. 🙂
Și ce i-ai răspuns?
Ce-i raspund de fiecare data: cu educatia primita in scoala si in casa ei, poate tine piept vietii oriunde isi doreste ea in lume. 😀