Adică în nici o lună îi spunem adio verii? Cum care vară? Asta cu ploi și răcoare care nu pot spune că mi-a displăcut, mai ales că noi am petrecut-o în atelier.
Ieri am fost din nou la Oratia ( cei care aveți facebook si nu ati dat încă like paginii taberei, habar nu aveți ce pierdeți) să ne recuperăm copiii supraviețuitori. Copii care ne-au făcut acolo, la sosire, o demonstrație cu o mică parte din ce au învățat ei în săptămâna de tabără. Bine, dacă vă uitați pe wall-ul taberei vedeți ca într-un jurnal, poze cu ei în fiecare zi de tabără. Noi, părinții, am văzut ieri în plus, o echipă de copii determinați, care ne-au depășit cele mai optimiste așteptări, care si-au învins temerile și au reușit să facă lucruri de care îi credeam, cu siguranță, în stare, dar nu într-un timp atât de scurt.
Oricum, revederea a fost emoționantă, i-am putut îmbrățișa abia după ce și-au terminat programul și mai ales după ce Lucian, instructorul lor în arta supraviețuirii (multumim, Lucian!) le-a spus la sfârșit cu glas de maestru militar: Liberi! Din momentul ăsta vă întoarceți în civilie, dar nu uitați regula: ”Nu supravieţuieşte cea mai puternică dintre specii, nici cea mai inteligentă, ci cea care răspunde cel mai bine schimbării”.
Acum că avem copilele din nou acasă, mai avem trei zile de lucru și începe și pentru noi vacanța. Însă cum spunea cineva odată, vacanța e plătită în avans, cu atât de multă muncă (n-ar fi problemă de mult, dacă n-ar fi și foarte stresantă, cu multe chichițe, cu multe capcane, comanda asta ultimă).
Săptămână excelentă să aveți!
De ce nu am aflat de ei cand era Ionut mai mic? Cred ca i-ar fi placut tare mult acolo…
Poate ca adevarata vara va veni in septembrie… 🙂
Vienela, tabara Oratia nu stiu daca exista cand era Ionut mic, dar am vorbit cu Carmen si ne-a promis ca face o tabara de supravietuire pentru adulti. Atunci sa vezi. 🙂
Mi-am imaginat ca nu exista, insa regret la fel… 🙂
Sper sa ma pot organiza, ca nu as vrea sa ratez momentul. 🙂
Sa stii ca n-am intalnit inca adult care sa nu vrea macar o saptamana de tabara de supravietuire. Cred ca-i o nisa insuficient exploatata de proprietarii de tabere. 🙂
Adevarul e ca tare repede trece timpul, nu stiu cand s-a facut august. Oricum de cand lucrez duminicile, deja nu mai stiu cu saptamana ce si cum :-B Saptamana faina si voua!
vai, noi lucram numai sambetele uneori, dar daca as lucra si duminicile, tot in ritmul asta de zi lumina (uneori si intuneric), cred ca as muri de-a binelea.
Un lucru e sigur…vom avea o toamna lunga…se pare ca vara abia incepe.
Tare mult mi-ar fi placut sa-mi duc si eu baietii in tabara de supravietuire…Sper sa reusim la anul. Saptamana frumoasa cu tot ce va doriti ! 🙂
Orice copil ar trebui sa participle cel putin o data in viata la o tabara de supravietuire. CAt despre toamna lunga…sate auda cine trebuie!