fără toane

A fost de ajuns să văd cât de puțin vă pasă și inspirația a revenit. Bine, a contribuit mult și faptul că a fost duminică ieri, dar asta-i secundară.

Nu, nu mă așteptam să mă îmbărbătați sau să-mi băgați motivaționale de doi lei, era de-ajuns să vă știu aici. Ați fost, dar ați tăcut mâlc, și asta e exact ce nu-mi doream. Că dacă voiam asta, îi plăteam 10 lei lui Zuckerberg și veneau cu miile. Eu nu de ei aveam nevoie, ci de voi, cei pe care vă știu, cei cu care dacă vreau mă pot întâlni, cei de care mie îmi pasă. Dar voi nu, am venit, am văzut, nebuna strigă după ajutor, las-o dreacu.   Venim, vedem, plecăm, chiar dacă avem o părere n-o spunem, de ce să-i stricăm fetei ziua și mai rău spunându-i că oricum scrie degeaba? Ok, nu chiar degeaba că probabil scrie ea pentru cineva, doar că nu merită efortul, dacă îi este atât de greu să scrie.

Să ne înțelegem, nu mi-e greu să scriu, înșir aici la vorbe până mâine dimineață, mai greu e să aibă o logică, să spună ceva și, mai important, să intereseze pe cineva. Pe voi nu vă interesează și asta mi-e clar. Cel puțin pe cei care vin, citesc și pleacă. Nu era vorba de o poveste, nu era vorba despre ceva abstract, era pur și simplu un strigăt de ajutor și voi n-ați fost acolo să-mi răspundeți. Exact ca prietenul care nu se cunoaște decât la nevoie.

Asta a fost tot. Pentru azi.

PS Așa, nu ziceți nimic nici acum, de parcă eu n-aș sti că sunteți aici. 🙁