Nu m-am atins de laptop vreo 5 zile, ceea ce nu-i rău, dar nici bine nu poate să fie. Mă apucă uneori un dor nebun să scriu, de obicei când am foarte multe alte lucruri de rezolvat. Când în sfârșit îmi termin treaba, nu mai am niciun chef de scris, unde mai pui că nicio idee bună de articol nu mi-a mai venit de multă vreme. E drept că nici n-am insistat.
Am avut niște sărbători frumoase și sper că și cele ce vor urma (1,2 mai și weekendul care urmează) vor fi și ele cel puțin la fel.
N-am fost plecați nicăieri, dar am avut în fiecare zi activități, ba vreo doi anivesați, ba niște musafiri draguți, ba o vizită în parc, zilele libere au trecut una câte una și miercuri ne-am întors la lucru mai obosiți decât eram când am plecat. Noroc că vine weekendul repede săptămâna asta.
Ca de obicei în atelier e de lucru ca la nebuni, tabla e plină de comenzi, numai că ele în loc să-și aștepte cuminți rândul, încearcă să se bage una înaintea celeilalte, unde mai pui că apare câte una nouă care, foarte prețioasă, vrea să fie băgată ea prima în seamă, așa că… Dar le scoatem noi la capăt.
Fetele sunt răcite cobză. Tușesc ca niște capre și se doftoricesc cu tot ce există pe planetă pentru combaterea tusei. N-au fost la școală zilele astea, dar sperăm să intrăm în normal de luni. În rest…au crescut de nu le mai recunoaște nimeni.
Ieri m-am gândit serios să renunț la blog. Mai țineți minte când vă spuneam că l-am făcut pentru a ține minte multele chestii pe care le facem în timpul care trece prea repede? Ei bine, de vreo două luni iau Cavit (chestii din alea albe și dreptunghiulare de care luau pe vremea mea, când erau mici, copiii care nu prea aveau ținere de minte) și acum țin minte tot.
Vă spuneam că m-am gândit să renunț. Ăsta a fost primul gând. După care, tot gândindu-mă, am ajuns la concluzia că trebuie să mă reapuc serios de scris. Chiar dacă vor fi zile în care scriu doar câteva fraze, scrisul mi-a adus de-a lungul timpului multe bucurii și recitirea unor postari (mai vechi sau mai noi) mă bucură foarte mult și nu pot renunța la asta.
Așa că, dragilor, ar trebui să vă așteptați de acum de la mine să revin la pupitru.
Bine ai revenit! Sper sa poti reusi intotdeauna sa alungi rapid gandul, cand te indeamna sa renunti la blog (esti de prea mult timp pe aici pentru a mai nutri astfel de ganduri). Nu imi pot imagina viata in blogsfera fara tine. 🙂
Multumesc, Vienela! E mult prea mult spus in ultima fraza, dar probabil ca voi reusi de fiecare data sa alung gandul acela. Sau poate n-o sa mai vina, ine stie. 🙂
Ne-ai lipsit! Asa ca sa nu te gandesti sa renunti!
Probabil ca o vreme nu ma voi mai gandi la asta. Mi-a evenit cheful de scris si ideile si asta ma bucura tare acum. 🙂
Hai ca ma speriasei cu renuntarea ta la blog; nu-s io o comentatoare sarguincioasa, dar de citit, citesc tot ce scrii 🙂
Bine ai revenit! Si sanatate fetelor! 🙂
Multumim! Azi ne-am intors la origini, i-am pus Soniei sare calda pe piept.
N-ar fi rău să facă și baie cu sare mare la picioare. Pentru tuse 2 lingurițe de hrean( dacă găsiți în timpul acesta) ras într-un borcan de 400g de miere sau 2 linguri de glicerina simplă + 1 lămâie fiartă timp de 10 min și stoarsă(pulpa), apoi completat cu miere într-un borcan de 400g( se consuma 3 linguri pe zi) sau siropul Prospan ( la noi face minuni!sper și la voi. Însănătoșire grabnică și sănătate maximă!
Multumim pentru sfaturi, deja se simt mai bine.
Cu placere! 🙂 Nu sunt sfaturi, sunt sugestii, idei.Tu sti ce este cel mai bine pentru ele ! 🙂
Minunat ar fi sa stie ele ce e mai bine pentru ele. 🙂