fără toane

Ca să nu spuneți că n-am scris azi nimic deși sărbătoresc frumoasa vârstă de 41 ani am găsit acum zece minute libere să vă spun două vorbe despre cum mă simt la 41 ani. Impliniți.

În primul rând vreau să vă spun că n-am nicio depresie sau ceva de genul ăsta, mă simt ok la 41 excat așa cum m-am simțit la 28 sau la 35. Diferențele se văd doar pe propectele cosmeticelor folosite și oarecum în prețul lor, dar eu cu mine sunt la fel. Simt că am multă viață înainte, o mulțime de lucruri de făcut și parcă ceva mai mulți oameni care mă sună de ziua mea. 😀

Văd acum (e drept că am și niște ochelari noi) cum lucrurile din jurul meu prind contur și chiar dacă muncesc mai mult decât la 28 și cu mai multă pasiune față de cum o făceam la 35, mulțumirea sufletească la sfârșitul zilei de multe ori de neprețuit.

Nu vorbesc de riduri și de kilograme în plus, astea sunt inevitabile și le tratăm. Aseară am fost la cel mai fain tratament cosmetic pe care mi l-am permis vreodată, așa că fața mea arată azi foarte bine (ar fi fost și culmea după cât caviar și pulbere de diamant a avut pe ea să mai facă și figuri).

Vârsta asta are petru mine și avantajele pe care altă dată nu le-am avut. Am aceiași măsură la pantofi ca fetele mele. La fel și la haine, dar aici treaba e valabilă numai într-un sens, adică ele le pot lua pe ale mele, eu nu le pot lua pe ale lor. Așa că dacă trag o concluzie sunt mai mult avantajele lor, dar cine stă să analizeze chestiile astea?

Gata, am mai făcut un pas pe drumul asfaltat al vieții mele și sper să mă țină benzina multă vreme de acum în colo. Important e să merg cu o mașină mare, puternică, plină de familie și prieteni buni și cu asigurare full Casco.

Vă mulțumesc tuturor pentru urări! Au venit azi din toate direcțiile și în cele mai neașteptate moduri. Multumesc din suflet. Și ca să nu ziceți că închei brusc, vreau să vă rog să citiți ce a scris Mirela despre mine și să-mi spuneți dacă m-a citit, mai ales că noi doua nu ne-am întâlnit niciodată. Încă.