fără toane

Avea în jur de 70 de ani și toată viața ei toamna au luat-o grijile pregătirilor pentru iarnă. Era așa o senzație de ”trebuie să am” pe care n-o mai simțea nicicând în restul anului. Voia să aibă cămara plină, varză, murături, zacuscă, compoturi, gemuri, suc de roșii, saci de cartofi și ceapă, așa cum pomenise ea că trebuie să arate toamna cămara omului gospodar. Numai că vremurile se mai schimbaseră…

A făcut și anul acesta tot ce a putut ca să aibă inima împăcată atunci când deschide ușa cămării. Să aibă pe ce pune mâna, îi plăcea să-și spună. Mai trebuia doar umplut butoiul cu varza, asa că într-o duminică dimineața de octombrie, se adresează fiului ei:

-Costele, mama,  ai treaba azi?

-Nu, mama, n-am absolut nimic de făcut, răspunse ușor sarcastic fiul, mai ales că duminica e singura zi din saptămână în care își poate trage un pic sufletul și se poate odihni.

Femeia nu sesizează nota de ironie din glasul fiului și continuă:

– Atunci eu zic să mergem să luam vreo 100 de kg de varză să umplem și noi butoiul ăla, să fim și noi în rândul lumii.

-Mamă, astă primăvară când am aruncat butoiul cu varză murată aproape plin, ai zis că nu mai faci niciodată prostia de a cumpăra atât de multă varză. Ai uitat?

– De mama, am zis, dar iarna e lungă și trebuie să avem și noi un butoi cu varză murată că nu se știe niciodată când ne trebuie.

– Nu merg. Nu vreau să mai cumărăm varză. Există deja varză murată în comerț și eu vreau să mă odihnesc azi. Îmi spui mie de câte ori vei avea nevoie de varză murată și eu mă angajez să-ți iau.

– Cum mamă, să rămânem noi fără varză pusă, să intrăm în iarnă fără varză, tu te auzi ce spui? Și cel mai sărac om își pune, acolo, un butoi cu varză.

Fiul, de acum vizibil iritat de insistențele bătrânei (în ultimul timp cam în fiecare weekend au tot făcut câte ceva pentru iarnă, mai lipsea varza, dar băiatului, oricum nu-i plăcea mâncarea de varză și prefera sarmalele în foi de viță), îi spune:

– Mamă, oamenii care își fac provizii așa cum faci tu, nu locuiesc la 100 m de supermarket și nici la 20 m de cel mai apropiat magazin de cartier. Noi putem lua ori de câte ori vrem și cartofi și făină și orice alt aliment vrei tu, chiar și varză murată.

Femeia îl ignoră și după ce scotocește prin cămară apare cu doi saci mari de plastic și spune:

-Hai, Costele, nu pregeta! Uite, avem și saci, hai să mergem că piața nu așteaptă după noi și mai trebuie să facem și saramura, să curățăm varza, mamă, că n-o putem băga așa, trebuie și ea curățată, ehe, ce știți voi tineretul, luați de la magazin și gata. Nu așa se trăiește mamă. Ce-i la tine în cămară e sfânt, ascultă-mă pe mine că am trăit mai multe vremuri.

Băiatul se ridică de masă și se hotărăște să-și spele mașina, ca să-l vadă mama că face ceva și să-l scutească de problema verzi. Și oricum mașina trebuia spălată.

Când bărâna l-a văzut cu aspiratorul și cu ustensilele de spălat mașina a sărit ca arsă:

– Ce faci mama, te apuci acum duminica să speli mașina? Duminica nu se spală, mamă, că-i păcat, e sărbătoare, e păcat mare.

Băiatul râde și îi aruncă peste umăr:

-Aha, și să luăm varză și s-o punem la murat duminica, nu-i păcat, așa-i? Lasa-mă în pace că mă ții din treabă!

– Costele, mama, nu știu de ce ești așa nervos. Te enervezi prea repede mamă, ești tânăr, dacă acum te enervezi așa ce-o să faci când vei ajunge ca mine? Vezi că mă duc să mă îmbrac. Ia bani că mergem la piață.

Și s-au dus.

Pentru că în postul anterior v-am pus o melodie de toamnă (despre ploaie, dar să zicem că se leagă), azi o să amintesc, pentru postarea asta scrisă pentru clubul condeielor parfumate, doar de parfumul verzei pusă la acrit. Îl știți cu toții, nu trebuie să vi-l descriu, iertați-mă, dar asta inspirație am avut eu pentru dimineața asta.

Au mai scris (desigur, din altă perspectivă), pe lângă Mirela, gazda noastră care a și propus această temă de sezon despre muzica parfumată a toamnei: Silving și Vania.

Sursa foto