fără toane

Odinioara

Erau tineri amandoi si cam de aceeasi varsta. Baiatul era imbracat cashual usor neglijent, dar o tinea de mana. Era a lui. Ii confirmase chiar ea, cu un suras usor melancolic, aruncat  din coltul buzelor. Fata plutea parca intr-o rochita de bumbac inflorata, cam decoltata pentru vremea de afara. Asa ii spusese mama cand sa iasa pe usa si ii daduse in fuga un sal, sa-si acopere cu el umerii si decolteul. Mergeau la plimbare si cine stie, poate or sa intre la un film sau la o piesa de teatru. Erau amandoi si doar asta conta acum.

Peste 5 ani

Erau amandoi cam de aceeasi varsta. Barbatul era imbracat cashual si o tinea de mana. Era a lui. Ii confirmase chiar ea, cu o saptamana in urma, in fata ofiterului starii civile, cu un suras usor melancolic, aruncat parca din coltul buzelor. Femeia plutea parca intr-o rochie de bumbac deschisa la culoare, cam decoltata pentru vremea de afara. Bine ca avea cu ea, salul pe care il pusese mama in bagaje, cand se pregateau sa plece in calatoria asta de vis. Mergeau la plimbare si cine stie, poate or sa intre la un muzeu sau la o corida. Erau amandoi si  asta conta acum.

Peste inca 10 ani

Erau amandoi cam de aceeasi varsta. Barbatul era imbracat corect si tinea de mana un copilas, sa tot fi avut cinci anisori. Era al lor. Ii confirmase chiar ea, acum cativa ani, cand se intorsese de un control medical, cu un suras usor melancolic, aruncat din coltul buzelor. Femeia tinea de cealalta mana copilul si plutea parca intr-o rochie de bumbac, cam decoltata pentru vremea de afara. Uitase sa-si ia de acasa salul. Bine ca-i luase copilului vesta, ca nu era asa cald precum crezuse. Mergeau la plimbare si cine stie, poate or sa se opreasca la locurile de joaca pentru copii sau la o cofetarie. Erau toti trei si asta conta mult acum.

Peste inca 20 de ani

Erau amandoi cam de aceeasi varsta. Barbatul era imbracat elegant, mergea incet si o tinea in continuare de mana. Era a lui. Ii confirmase in  toti acesti ani,  chiar ea. Femeia tinea pasul cu el, imbracata intr-o rochie de bumbac inchisa sub barbie cu o funda eleganta. Pe umeri i se odihnea un sal. Mergeau la plimbare si cine stie, poate avea sa se strice vremea. Copilul plecase acum cativa ani departe si isi facuse un rost acolo, in strainatae. Erau doar ei doi si asta conta cel mai mult acum.

Peste inca 30 de ani

Era numai el. Batranul era imbracat gros, pasea incet si  tinea in mana un buchet de flori si cateva lumanari. Ajunse curand la ea. Era a lui. Ii confirmase in  timpul vietii ei si nu-l parasise de tot nici acum. Batrana se stinsese in urma cu doi ani, si el avusese grija sa-i puna salul pe umeri. Ii pusese pe cruce o poza frumoasa, din care ea ii trimitea un suras usor melancolic, aruncat parca din coltul buzelor.  Lasa acolo florile, aprindea lumanarile si ii vorbea. O ruga sa-l primeasac la ea. Pleca apoi incet spre casa si cine stie, poate maine se vor vedea acolo sus. Sa fie amandoi, doar asta conta.