În primul rând aș vrea să încep acest post prin a le mulțumi părinților mei că sunt ceea ce sunt și nu vreo prințesă nefericită de undeva din lume.
În al doilea rând vreau să vă spun că am văzut aseară un film de plâns într-o atmosferă extraordinară. O sală mare, cu niște fotolii numai bune pentru cuibărit în ele și urmărit un film bun, cu sucuri și floricele și multe fete cucuiete, care mai de care mai curioase să afle adevărul din spatele poveștii servite publicului de către presa acelor ani. Pentru că știți cum e, legendele nu dezvăluie niciodată tot adevărul. Și cu povestea Dianei nu putea fi altfel.
Mi-a plăcut mult filmul, la sfârșit n-aș mai fi plecat de acolo. Tare grea trebuie să fi fost viața fetei ăsteia. Naomi Watts face un rol foarte bun, mă bucur că n-a fost aleasă o actriță care să emane sexualitate, ci una care să știe să facă un personaj să arate a Alteță Regală, deși filmul este despre perioada în care Diana tocmai a pierdut acest titlu, mai exact ultimii doi ani din viața prințesei. Diana murit la 36 de ani și a trăit cu adevărat atât de puțin…
În fine, nu vreau s-o plâng pe Diana, au făcut-o alții și încă o mai fac, mie însă mi s-a confirmat o teorie, aceea că istoria pe care o învățăm noi nu e destul de departe de adevăr. Care adevăr e oricum relativ, pentru că, sunt convinsă, fiecare ținem la adevărul nostru. În plus, am înțeles pentru a milioana oară că oricât am fi de diferiți, noi oamenii, iubim cam la fel.
Mergeți la film, alegeți Băneasa Shopping City și dacă se poate sălile Vip Studios. Nu veți regreta!
M-ai convins! 🙂 O sa vad cat de curand filmul, mai ales ca am admirat-o (si inca o mai fac ) foarte mult pe cea care se a fost Lady D.:)
Chiar e de vazut, mai ales daca spui ca esti o admiratoare a ei. Nu vei regreta.
Ce tari sunt fotoliile. E un risc ridicat sa auzi sforaind prin sala, mai ales daca mergi seara dupa o zi de munca…
Ce mult seamana actrita Sony cu Diana. Cred ca e foarte misto filmul.
… si, lasa, ca ar fi mers si o printesa… 😉
N-ar merge, bre. Daca m-ar intreba acum o zana buna ce-as vrea sa fiu in viatat asta i-as spune sigur: nu printesa. Si da, fotoliile sunt foarte confortabile, dar si sonorizarea e pe masura si nu cred ca poti auzi altceva decat filmul. 😀
Chiar ma gandeam cat de mult merita sa vad filmul din moment ce am trait live moartea ei…:). O sa urmez sfatul si am sa merg sa il vad!
Cum adica l-ai trait live? Erai acolo?
@salmi: Cred ca ai vrut sa scrii de fapt ai fost contemporana cu moartea ei 🙂 ti-am salvat blogul in favorite, tarile alea de pe unde esti tu sunt taaare friguroase, dar cred ca viata e mult mai linistita si lipsita de mizeriile balcanice. Birocratia este oricum peste tot.
Cred ca de la serialul Bron/Broen mi se trage 🙂
Pai oarecum am trait live moartea ei…eram acasa in maternitate cu cea mare si eram cu tv-ul pornit, am aflat imediat ce s-a dat public ca a decedat si tin minte si acum toate trairile de atunci. Mai ales ca pe fata mea o cheama…Diana!
Daca locuiesti in Brasov sa stii ca vremea e similara cu vremea din zona unde traiesc eu. Uneori chiar mai calda iarna, am prins ierni cu ploi si cu doua-trei saptamani de zapada. Dar si ierni cu 4 luni zapada non-stop! Sa vedem ce urmeaza anul asta. Mai nasol e intunericul decat frigul, sa stii. Dar si vara compenseaza lumina! Dar de liniste e liniste si pace…in special pe insula “noastra”. In rest e mai agitatie, dar nicidecum ca cea din sudul Europei. 🙂
Sa citesti Millenium, te transpune putin in atmosfera suedeza. 🙂 Sau sa te uiti la filme. Suedezii si danezii au seriale faine, pacat ca nu prea trec granitele nordului…
Sincera sa fiu, am descoperit-o cu adevarat abia dupa ce si-a pierdut viata. Eram prea ocupata cu viata mea pentru a ma gandi la alte femei, fie ele si printese. Nu as rata pentru nimic in lume filmul acesta.
Maine ma duc si eu sa-l vad.