fără toane

Nu știu ce le-a venit blogerițelor să vorbească despre nunți zilele astea, dar am văzut ieri la Cami cum a scris despre 5 lucruri pe care le-ar schimba la nunta ei și am zis să fac și eu un exercițiu de memorie și să văd ce-aș schimba, ținând cont că nunta mea a fost în cretacic, acum multe milioane de ani, undeva pe la sfârșitul mezozoicului, vara.

1. Aș schimba anotimpul în care are loc nunta. Fetelor, nu vă măritați vara! Machiajul meu meticulos făcut a crăpat în secunda în care am dat nas cu cele 40 de grade ale sfârșitului de iulie. A fost de vis. Norocul meu că am o față curată și pe vremea aia eram tânără, așa că mireasă mai naturala ca mine n-ați văzut. Dar nu-i vorba doar de machiaj, ci și de confort termic, imi amintesc că era atât de cald incat in una din fotografiile din biserică, Sorin avea o picatura de apă în barbă și mi-e greu să cred că era de la emoții.

2. Coafura. Nu cred că o mireasă din ziua de azi își poate imagina ca la nunta ei să nu aibă o coafeză sau un stilist personal care s-o aranjeze. Ei bine, deși a venit și la noi o doamnă coafeză care le-a aranjat pe soacre și cine a mai vrut, mireasa, adica eu, și-a prins părul singură, singurică. Nasol, dacă mă întrebați acum, minunat dacă erați în pielea mea atunci.

3. Costumul ginerelui. Nu știu cum am făcut de l-am lăsat pe Sorin să-și aleagă așa porcărie de costum (probabil eram eu prea preocupată de rochia mea, încât n-am mai avut ochi pentru el), dar costumul ăla lui nu i-a placut deloc și când l-am revazut și eu, după nuntă, că atunci de emoționată ce eram nu-mi amintesc să nu-i fi stat perfect, am fost de acord cu el. Asa ceva… Cred că din cauza asta (sau datorită acestui fapt) s-a reorientat el spre croitorie. 😀

4. Biserica. Mai exact popa. Fix de atunci a început aversiunea mea pentru acești credincioși slujbași ai bisericii.  Oameni buni, un popă mai beat decat ăla care mi-a oficiat mie slujba de cununie nu cred că a mai existat vreodată, nici azi nu-s sigură că el a zis ce trebuie acolo, cert e că am încercuit și masa aia, am avut și coroanele acelea pe cap, am și băut ceva dint-un pocal, deci sper că suntem cununați și în fața Domnului ca să spun așa. Nimeni n-a înțeles niciun cuvânt din ce spunea el acolo, noroc că în spate undeva cânta un cor (sper să fi fost tot pentru noi) și dascălul sărmanul mai regla din voce ce se mai putea.

5. Nu mai am un al cincilea punct. În rest totul a fost excelent, de la furatul miresei până la aruncarea buchetului. Am avut un tort delicios, mesenii s-au simtit bine, s-a dansat până au fost nevoiti nuntasii sa-si schimbe cămăsile (nu, nu între ei). A, hai ca mi-am amintit, poate că aș fi facut mai multe poze, nu neapărat cu mine, ca eu, pe langa faptul ca aveam machiajul invizibil, mai sunt și nefotogenică, ci cu restul lumii frumoase și dragi care a ales să-și petreacă ziua aceea călduroasă de vară din 1998 alături de noi.