Nu mi-am dorit niciodată să-mi ascund identitatea nici în online si cu atat mai putin în offline, exact așa cum nu mi-am dorit niciodată să mă fi născut băiat . Asta pentru că până acum n-am avut nimic de ascuns, iar dacă am vrut să transmit cuiva ceva, am învățat că-i frumos ca mesagerul să aibă identitate. Asta nu mi-a adus niciun dușman de care să știu și m-a îmbogățit cu câțiva prieteni.
Aș fi avut însă mai multe sau altceva de zis dacă nimeni n-ar fi știut cine sunt? Nu știu. Abia acum mi-a venit în gând asta. Poate și pentru că n-am vrut niciodată să atac pe cineva (politicienii și popii nu intr, ei nu-s cineva), n-am avut nimic de împărțit cu nimeni, nu-mi place scandalul și urăsc mitocănia. Și totuși…
Cum m-aș comporta ca anonim pe net? Mă bate gândul să experimentez asta, nu pentru a face cine știe ce nefăcută, ci pentru a mă cunoaște pe mine și din postura asta, de nimeni. Acum, eu cred că m-aș comporta la fel, dar cine știe ce avocat al diavolului mă voi face și, mai grav, mi-e frică să nu rămân așa. Se știe că orice plăcere se sfârșește atunci când o alta îi ia locul. Și dacă-mi va plăcea? Mai ales că există voci care susțin că anonimii sunt mai valoroși decât cei cu o identitate clară pe net.
Un joc, o încercare, un pseudonim și-o aruncare de mănușă trimisă de la o mână la alta.
Voi ați făcut-o? Cum a fost?
Am semnat din prima clipa cu numele real, considerand ca nu am nimic de ascuns. Totusi, am avut si momente in care am regretat ca nu mi-am facut blog anonim. Am pe suflet cateva chestii pe care nu vreau sa le spun pe blog, pentru ca ma citesc persoane din viata reala si incerc sa evit discutii inutile si urate, chestii pe care le-as fi spus daca as fi fost anonima, pentru a ma elibera si pentru a intelege daca am procedat bine.
Eu nici macar momente din astea nu am avut. Pana acum.
Eu unul consider ca e mai înțelept să-ți protejezi identitatea din cand in când, depinde unde vrei sa apari. Si ca bun exemplu;aici la tine n-am nici un motiv sa fiu anonim, pentru ca ma simt ca acasă.
Si eu ma bucur mult cand va simtiti aici acasa! 🙂
Numele real, fara sa stau pe ganduri 🙂 Doar cei cu caracter isi asuma adevarata identitate si la urma urmei opinie.
Mda, numai ca nu toata lumea gandeste asa. N-ai vazut ce curajosi sunt anonimii?
Da, am avut in tinerete cateva nick-uri sub care activam pe internet , insa acum de cand am cont de fb, numele real. Pana la urma daca cineva vrea sa ma gaseasca ma va gasi si sub acel pseudonim 😀 ca nu sunt atat de it-ista incat sa ma ascund atat de bine si probabil la un moment dat m-as da de gol 🙂
Clar, noi tooate ne-am da de gol mai devreme sau mai tarziu, dar eu ziceam asa, s-o fi facut fără să-mi fie frică de cei care eventual ar putea sa ma gaseasca.
Numele real, asta in pofida faptului ca uneori trebuia sa apelez la un nickname 🙂