În dimineața asta îmi vine să râd. Aș vrea să fie așa fiecare dimineața. Să mă trezesc cu chef de râs dimineața și să ajung seara la culcare cu burta plină de râs. Nu râdeți, asta nu înseamnă că nu mănânc nimic toată ziua, ci că aș prefera ca la cină în loc de pârjoalele făcute de mama să-mi umplu burta doar cu râs.
Să vă spun de ce-mi vine să râd acum. De vreo trei zile trebuie să cumpăr niște material pentru tricouri (nu, nu pentru astea), iar pentru asta îmi pun în portofel în fiecare dimineața frumoasa suma de 900 lei. Cum la furnizor încă n-a ajuns marfa, ar fi trebuit ca banii pe care i-am pus luni în portofel să fie tot acolo și eventual să fi făcut pui, dar nu, eu reușesc cumva ca până seara să nu mai am un șfanț. Să vă explic.
Luni n-am găsit culoarea de tricot de care aveam nevoie, dar am luat elastic (nu ne trebuie acum, dar e bine sa-l avem), niște cozoroace pentru șepci (astea ne trebuiau, dar puteau fi platite la termen), am plătit o rată, am luat niște fructe, în fine, seara mai aveam în portofel fix 50 lei cu care iar am facut ceva să nu care cumva să mă prindă noaptea cu bani în portofel. 🙁
Marți situația s-a repetat, am pus de dimineața banii în portofel și deși materialul nu l-am cumpărat, seara mai aveam 100 lei, pe care i-am împărțit frățește cu Sorin. Tot așa, pe parcursul zilei am avut câteva cheltuieli, unele importante, altele nu.
Miercuri, adică ieri, era clar că va veni materialul, așa că am luat alți bani de dimineață, să-i am la mine. Evident materialul n-a venit (cică azi vine), dar aseară mai aveam din 900 lei doar 200, restul îi cheltuisem, dar nu pe prostii. Bine, nu toti pe prostii. Plătisem contabila, mai luasem ceva marfă, platisem și-un curier, treburi serioase. A, mi-am luat si eu un parfum, dar pe lângă altele foarte importante, aproape că ăsta a trecut neobservat.
Acum să revenim la partea cu râsul. Speriată de ritmul în care cheltuiesc bani, am hotărât împreună cu Sorin să meargă el azi după material că în felul ăsta, el diseară, dacă cumva nu va veni nici azi tricotul, va avea în portofel fix 900 lei (pe care i-a pus acolo de aseară). Eu am făcut pariu cu el că asta nu se va întâmpla. El nu, batman, batman.
Azi de dimineață când făceam cafeaua am văzut că nu mai am strop de zahăr și lapte. Ce credeți că am făcut? Am luat din portofelul lui Sorin niște bani și m-am dus la colț să cumpăr lapte și zahăr. O jumătate de oră mai târziu, când a coborât Sorin, i-am spus: Știi, am început ziua cu o mică cheltuială. Din ăia 900…
A râs. 🙂
Fericito! :))) Se pare ca practici terapia prin shopping si-ti merge bine! Sunt curioasa daca va prinde si la Domnul Sorin! :))) De regula ,asta este exclusiv feminina :)))) Ce bafta au unii ! :)))))
Mai, nu e chiar shopping, ca eu nu vreau sa cheltuiesc, dar se gasesc tot timpul chestii de achitat. 🙁
:)) Noi facem cu randul intotdeauna. Cand incerc eu sa pastrez banii pentru ceva anume, ii cheltuie Mihai. Cand il apuca pe el grija pentru bani, risipesc eu. :)) Cel mai grav este cand chltuim amandoi din banii pusi deoparte pentru treburi importante si ne cearta copilul, spunand ca suntem iresponsabili, ca el se simte de parca ne-ar fi parinte. :))
Da, asa se intampla si la noi, unde mai pui ca noi nu avem un Ionut si daca ar fi dupa fetele mele…
Hai ca e de ras :))) Tu i-ai zis ca nu o sa ii aiba pe toti, el nimic. Dar sa fim seriosi, au fost cheltuieli justificate , nu ? 😀
da, da, justificate. Pana la ultima centime. 🙂
Cat de tonica intamplarea. Alta data cand o sa am impresia ca cheltuiesc prea mult pe prostii nu o sa ma mai supar pe mine, o sa imi aduc aminte de articolul tau!
Zi frumoasa!
Mda…asa m-ai incurajat cu vorbele tale ca imi vine sa ma duc sa-i numar banii din portofel lui Sorin. 🙁