În școala generală nu prea ne-au pus profesorii noștri să facem experimente. Poate și pentru că dacă ni l-ar fi dat pe ăsta cu oul pus într-un pahar cu oțet, mulți dintre noi n-ar fi avut decât oțetul. Ouăle erau prețioase și nu se găseau. Cred totuși că elevii de la sate știu cum se comportă oul pus într-un pahar cu oțet, la ei ouăle sunt mai dese.
În fine, revenind în zilele noastre, doamna de chimie le dă fetelor un experiment de făcut acasă, ceva de genul: copii, luati un pahar, puneti în el un ou crud în coajă, acoperiți-l cu oțet, lăsați-l câteva ore bune și apoi observați ce s-a întâmplat.
A venit Sonia încântată, a luat unicul ou din frigider (nu mai cumpărăm ouă că vineri mergem la țară și ne-au strâns ai mei ceva în jur de 500 ouă, așa că zic să nu exagerăm), l-a pus într-un pahar, a turnat oțet peste el (din ăsta aveam din belșug) și m-a chemat să-mi arate minunea:
Apoi a așteptat.
Cum până seara târziu nu s-a întâmplat nimic extraordinar, e drept că nouă ni se părea că oțetul scade, dar am tras concluzia că se evaporă și nu ne-am mai mirat. Cu oul nu se întâmpla nimic, așa că ne-am culcat siguri că dimineața vom găsi în pahar un mic extraterestru, cel puțin.
În zori, Sonia și Iulia cum s-au trezit, s-au repezit la paharul cu oțet să vadă ce și cum. La prima vedere totul părea exact cum fusese lăsat de cu seară, numai că… deși oul părea că are încă pe el coaja (era în continuare alb gălbui), nu mai era deloc tare, ci părea elastic ca o mingiuță numai bună pentru jucat.
Ne-am mirat noi de el, am căutat pe internet cum le-a ieșit altora (am găsit poze cu oul cu coaja complet dizolvată, rămas doar în furou, ca să zic așa, probabil așa ar fi ajuns și al nostru dacă l-am mai fi lăsat, sau dacă ăștia de la magazin nu puneau apă în oțet. Uite un caz:
Vă spuneam, al nostru era tot moale, dar nu transparent.
În euforia reușitei, că era o reușită, se întâmplase ceva notabil, Sonia ia oul și fuge cu el în noua cameră a bunicii să-i arate oul mingiuță. O ia cumva prin surprindere când îi arată cum se joacă ea cu oul elastic. Ba merge copilul până-ntr-acolo că dă oul de pământ (e un fel de a spune, de fapt i-a dat drumul pe un covor din ăla cu floace, slavă domnului că -i mic). Evident că oricât de elastic ar fi un ou, el nu poate rezista la o cădere de la cca 1 m, așa că…s-a spart. Pe covorul bunicii. La prima oră a dimineții, când aceasta nici nu coborâse din pat.
Nu vreți să știți ce tărăboi a fost, cum alerga bunica cu covorul afară, cum îl spăla pe acesta înainte de a se spăla ea pe față sau pe dinți. Bineînțeles că fetele au dat vina pe…bunică. Ea la spart. Înainte de a-l arunca Sonia jos, bunica îl atinsese. :))
Oricum, fetele și-au făcut tema, au descris experimentul și au putut evalua și rezistența oului moale.
Cum s-ar spune …oul nostru e mai destept decat oul altora …..sau se sparge mai usor…..
De spart se sparge sigur, de destept nu stiu daca-i mai destept. 🙂
La oul din otet e misto senzatia cand il atingi. E cu totul diferit! Multumim pentru “sursa poza 2” 🙂
Eu va multumesc! N-am mai apuca sa-i fac poza oului moale, asa ca am avut nevoie de un exemplu. 🙂
Eeeeiii…lasa buni’ ! Nu fii suparata ! Covorul se spala si oricum trebuia spalat ca vine Pastele ;).Cat despre fete ? Uite asa au vazut ce reactie are acidul acetic din otet aspupra Ca-ului din coaja oului.Si ce-i mai important? Ca vor tine minte toata viata experimenntul acesta care a fost haios…nu-i asa? 🙂
Clar n-o sa-l uite. Nici ele nici noi. 🙂
Sa stii ca fac si eu acest experiment, ca tot sta otetul degeaba in casa. :)) Gata! Oul este in pahar si deja are bule pe el… Te tin la curent… :))
Oul meu a crapat la cateva minute dupa ce l-am bagat in otet. La mai mult de 24 de ore de atunci, oul parca s-a umflat, crapatura s-a marit, coaja s-a inmuiat, dar nu pot scoate oul din pahar, de teama ca il sparg. Am luat primul pahar care mi-a cazut in mana si are diamentrul prea mic, mai ales la baza. :)) Help!!!
[…] Au făcut fetele Ninei un experiment care s-a finalizat într-un mod amuzant (pentru cei care au citit). Am luat repede şi eu un ou, l-am pus într-un pahar şi am turnat oţet peste el. După câteva minute, oul, fiind probabil făcut de o găină stresată, a crăpat. După 24 de ore, oul parcă se umflase, crăpătura se mărise mult (are acum un centimetru lăţime şi vreo 4-5 cm lungime) şi coaja se înmuiase. Am vrut să îl scot de acolo, dar paharul are diametrul prea mic la bază şi oul s-a înţepenit. Mi-a fost teamă că îl sparg. Au trecut 48 de ore, oul a crescut precum Făt-Frumos şi ocupă tot paharul. Coaja este tot mai moale şi a început să îşi schimbe culoarea, iar rozul cu care a fost ştampilat pluteşte la suprafaţă. Am mai turnat oţet, pentru că dispăruse şi urmăresc plină de curiozitate monstrul din pahar. […]