Vineri mergem la țară să tăiem porcul. Știți cum e, muncim, muncim, dar mai trebuie să și mâncăm. Bucuria copiilor cu părinți la țară este că, deși nu-i văd cât de des ar vrea, înainte de Crăciun se întâlnesc sigur la tăierea porcului. Așa că în weekendul ce se apropie, fie ger, fie ninsoare, noi mergem cu mic cu mare, la a porcului castrare sacrificare. Hai că am făcut și-o rimă, doar mă știți că-s poiată.
Problema care intervine însă, este că deși mie îmi place șoriciul de mor, mi-e milă de sărmanul Ghiță. În fiecare an pe porcul nostru tot Ghiță-l cheamă, măcar nu putem spune că facem mai multe crime. Dacă ne întreabă cineva pe cine am omorât, îi putem spune simplu: doar pe Ghiță. 🙁
Îmi amintesc de primul dintre ei. A fost sacrificat în fața blocului acum vreo trizeci de ani. Ce nebunie! Nu puteai face treaba asta la bloc dacă nu stăteai la etajele inferioare, de unde puteai lesne trage furtunul cu gaze. Altfel trebuia musai să te ai bine cu vecinii de la parter să te lase ei, în schimbul unei bucăți sănătoase de carne, să le consumi gazele la pârlit de Ghiță. Ne-am învârtit atunci în jurul oamenilor mari care-l tăiau pe purcluș de parcă dansam cine știe ce ritual satanic. Abia ne așteptam fiecare bucata lui de șorici. Nu-mi amintesc să fi simțit atunci vreo milă, sentimentul a apărut pe parcurs și parcă e din ce în ce mai apăsător.
Norocul meu este că n-am să-l omor chiar eu că nu cred că l-aș mai fi putut mânca atunci. La carne mă refer, că de șorici nici nu se pune problema, aș fi în stare să mă pârlesc și e mine la o adică, dacă ar dispărea șoriciul de pe planetă. Numai faptul că-l văd întins acolo pe o bucată de lemn, când în urmă cu ceva timp l-am văzut mâncând în cocină, îmi dă un sentiment de nu-l pot descrie. Dar n-am ce-i face, nu sunt cu nimic mai bună atunci când mă duc la supermarket și-mi iau cârnați, dar știți cum e, măcar pe aia de la supermarket nu-i cheamă Ghiță.
Cât despre spălatul mațelor și alte chestii urât mirositoare zic că-i mai bine să nu vorbim aici. Să sperăm că mă voi fofila cumva și nu va fi nevoie să asist la așa ceva. 😀
Mi-ai adus aminte, ca acum vreo 18 ani, am fost ales in consiliul de familie sa ma duc la tara sa tai pe ghita. Mi-a pus mama doua genti si o borza,cica sa am unde sa-l pun. Binenteles ca m-am chinuit si l-am pus pe tot intr-o geanta si aia fiind cea mai mica. Ne-a ajuns pana de sf. Vasile, tinand cont ca a fost taiat de ignat. Anul asta sper sa ne ajunga pana in vara-toamna. Glumesc….
ai luat toata carnea de oase, sau cum ai facut sa-ti incapa intr-o geanta totul? Ce-i aia borza, ca eu stiam ca-i un gandac, ceva.
Nu am avut niciodata rude care sa stea la tara, nu am avut un Ghita al meu, pe care sa il cresc si de care sa imi fie mila. Am cumparat cativa ani cate un Ghita, l-am taiat (bine-nteles ca nu eu) si l-am mancat fara pic de remuscari. :))
Sa il mancati sanatosi! Si sa va ganditi si la noi, cand veti face pomana porcului. 😉
Dap, ne gandim cu siguranta! 🙂
[…] După ce ne-am chinuit o oră, am izbutit să îl urcăm în căruţă, legat fedeleş. Dar Ghiţă al meu cred că făcuse arte marţiale, altfel nu îmi explic cum a putut să se dezlege, să dea din picioare, să îl lovească pe cărutaş şi să rupă două scânduri din pereţii căruţei. După 2 ore am ajuns la prietena mea acasă, la numai 3 km de satul unde crescuse Ghiţă. […]
[…] văd de la el alt Ghiță câte zile o avea. Sper că vorbea de Ghiță! Pentru cei care n-au citit postul ăsta și au impresia că Ghiță e vreun creștin, ei bine nu, e porcul nostru cel de fiecare […]
din fericire alor mei le-a trecut pofta de omorit porci; cand eram mica insa o faceau la casa si eu ma ascundeam oriunde numai sa nu aud cum chinuie bietul animal la ce mila mi-era de el. logic, nu mananc carne rosie de nici un fel si din partea mea pot trai linistit toti Ghita cu 4 picioare din lume.
Inainte cresteam la tara cate un Ghita sau poate doi, trei, dar de cativa ani am renuntat sa mai mancam porc foarte mult. Cumparam ce e de cumparat, restul…curcan, pui sau vita…
[…] vineri din asta, doar că azi, după program, plecăm la țară. E sfârșit de an și vorbim de operatiunea porcul. Ne vedem din nou acolo cu mic cu mare, de data asta lipseste doar copilul Iulia care are ceva […]