fără toane

Știu că n-am mai scris de ceva zile și asta nu s-a întâmplat niciodată de când mă îngrijesc eu de blogul ăsta, cu excepția concediilor, desigur, dar de data asta nici nu poate fi vorba de ceva concediu. Am ajuns, în schimb, la prima livrare din contractul acela mare de care vă vorbeam acum ceva vreme și ne canalizăm cumva toată energia ca treaba să iasă bine. Sper să iasă!

Pe lângă asta au mai fost și mici probleme de sănătate, și ale fetelor, și ale noastre, dar sperăm cu toții să vină frigul, să ucidă virușii și să petrecem cu bine sărbătorile de iarnă de care mi-am adus aminte ieri în supermarket când l-am văzut plin de globulețe și beteală.

Norocul nostru a fost sfârșitul de săptămână în care am avut un pic de timp pentru noi, iar ieri am fost și la o petrecere foarte faină între prieteni, așa că acum suntem plini de energie și gata să dăm piept cu săptămâna lucrătoare.

Tot ieri, dar mai de dimineață așa, m-am întâlnit cu Sorina Vână și, cu bănuți de la ea și de la Criserb, am umplut o sacoșă mare de cumpărături pentru Dana cea mică. Când a venit aseară mama ei să i-o dau nici nu vă spun cum a început să plângă ( e o mână de femeie, mică și slabă) și să ne mulțumească pentru tot, deși nu prea înțelegea ea cum de niște oameni pe care nu i-a întâlnit niciodată au pus bani să cumpere numai bunătăți pentru copilul ei. Încă nu știe că și alți oameni mi-au trimis bănuți (multumesc Mihai!) care vor ajunge la ea de cum va fi nevoie. Eu nu vreau să-i dau toate veștile bune de-0dată, în primul rând pentru că nu vreau s-o copleșesc și în al doilea rând pentru că vreau s-o bucur o perioadă cât mai lungă.

În rest, vă doresc și vouă o sătămână excelentă și să ne citim cu bine! Apropo de citit, am terminat în weekend o carte extraordinară, o filă de istorie mai puțin cunoscută, pe care v-o recomand cu mare drag, e Visul lui Joy de Lisa See, vă spun mai multe într-un post nou.