În noaptea cu pricina, era o vineri și eu eram în spital. Citeam ca de obicei, și pe la unsprezece am vrut să las cartea și să sting lumina în rezervă. Numai că atunci când am coborât din pat eu și burta mea imensă, am simțit că mi-a venit sorocul, dacă e să spun exact cum zicea bunica mea, și ținându-mi cu o mână burta și cu cealaltă cămașa de noapte m-am dus la asistente și le-am spus că nasc. Una din ele m-a întrebat la ce interval am contracțiile și eu am întrebat-o ce-s alea și cum ar trebui să le simt, pentru că eu în afară de faptul că mi se rupsese apa, nu aveam niciun alt simptom. A doua oară când asistenta m-a întrebat de contracții, i-am spus că am una pe oră, ca să n-o dezamăgesc, dar tot nu aveam nicio durere.
Între timp doctorul care era de gardă m-a consultat și m-a instalat confortabil într-un pat din sala de nașteri. Da, erau acolo vreo șase paturi pline cu femei care se pregăteau să nască. Unele gemeau, altele țipau de durere, eu așteptam să-mi vină durerile și mă uitam la perfuzia care îmi fusese pusă la instrucțiunile date de doctorul meu prin telefon, în timp ce se îndrepta spre spital. Era de acum miezul nopții.
Adevărul este că n-am fost speriată nicio clipă, dar când l-am văzut pe doctorul Costea (doctorul meu) intrând în sala de nașteri am știut că totul va fi bine. A venit la mine, mi-a spus și că soțul meu e afară și îl așteaptă cu vești legate de mine și de bebeluși. M-a îmbărbătat, m-a asigurat că totul va fi bine, aveam pregătită și o sală de operație pentru cazul în care ar fi intervenit complicații, deci chiar nu aveam de ce să îmi fac griji.
Ca să nu mai lungesc vorba, durerile alea mari pe care le așteptam, n-au mai venit, nu pot să zic că nașterea a fost floare la ureche, dar după câteva junghiuri puternice, dar suportabile, spre dimineață am urcat pe masa de naștere și la 5 fix am năsut prima fetiță. Aveam pregătite două nume de fete și două de băieți, iar când o asistentă mi-a arătat-o, mi s-a părut că fetița roșie, grasă și frumoasă din fața mea e un fel de prototip de om, adică ceva perfect, și-am hotărât că ea va fi Sonia. Nu știu cum bătea inima ei dar a mea era gata să iasă din piept.
Cu bucuria vederii primului copil, am uitat complet de contracții și când mi-am dat seama că nu mai simt nici-o durere, mi-a fost frică că vom aștepta încă 6 ore până se va naște al doilea bebeluș, așa că m-am prefăcut că am contracții în continuare și când doctorul mi-a spus să împing, așa am făcut, iar la patru minute după nașterea Soniei a venit pe lume și Iulia, la fel de roșie și frumoasă, doar un pic mai subțirică. Era așa frumoasă și finuță, iar eu eram așa de fericită că totul a decurs perfect, copilele sunt sănătoase și le vom lua la noi acasă în câteva zile. Acum nu numai că inima îmi bătea tare, dar o și auzeam.
Sonia a avut 3,20 kg la naștere, iar Iulia 2,65.
Era dimineața zilei de 02 octombrie, acum fix 13 ani. 🙂 Se născuseră fetițele noastre, iar noi eram doi părinți fericiți. Așa suntem și azi și-am fost în fiecare zi a acestor 13 ani.
La mulți ani copilelor mele azi!
P.S. Sonia a vrut cadou de ziua ei un creion de ochi pentru ocazii speciale. Iulia n-a avut nicio pretenție. Ea doar e fericită că are 13 ani. Cine n-ar fi!
la multi ani fetelor tale!sa creasca mari si frumoase:)si sa fiti toti sanatosi.
Nina, la multi ani fetelor! Si baiatul meu isi serbeaza ziua de nastere tot azi, doar ca el implineste doar 9 ani :)) Sa fiti sanatosi cu totii si sa va bucurati de ele!
Ce frumos!M-a emotionat postul acesta..am retrait experienta nasterii fetitei mele.La multi ani fetelor!Sa fie sanatoase…si voi sa va bucurati alaturi de ele pentru sarbatorirea celor 13 ani minunati.
Sunt doua fetite tare norocoase si o mama pe masura 🙂 La multi ani si multe clipe de fericire! Regasesc in cuvintele tale acelasi sentiment pe care il aveam cand eram la mama copil (bine si acum ma simt tot copil): acela ca tu si fetele tale nu sunteti doar mama si copiii, ci mama si 2 prietene minunate. Mami asa spunea mereu cand eram mici, ca ea vrea sa ne fie prietena, nu doar mama.
Felicitari, mami! Apoi cu asa povesti de la nastere, parca iti vine sa faci bebe :))) Frumoase fetele voastre. Sa va traiasca si voi alaturi de ele!
Cum trece timpul. Nici nu iti dai seama cum au trecut 13 ani. Parca mai ieri veneati cu ele in ‘piscina’. Sa va traiasca si multa sanatate. La multi ani!
La multi ani, Sonia! La multi ani, Iulia! Nina, felicitari pentru cele doua fete grozave pe care le ai!
La multi ani 🙂
Sunt frumoase, destepte si cuminti, esti o mama fericita
La multi ani fetelor! Asa nastere as vrea si eu, cateva junghiuri suportabile si gata , dar vom vedea 🙂 Sa-ti traiasca fetele, sunt nemaipomenite !
Multumesc tuturor pentru urari! Va dati seama ca si eu am retrait noaptea de acum ani scriind postul asta. 🙂
La multi ani, Sonia! La multi ani, Iulia! Sa fiti sanatoase si voioase!
Nina, la multi ani si tie, ca na … si tu erai acolo acum 13 ani :))
Va pup pe toate 3!
La mulţi ani fetelor tale şi mamei lor. 🙂
Şi mie îmi mai povesteşte mama de primul revelion petrecut în maternitate, că i-a venit sorocul pe 30 Decembrie :))
Ce tare, si eu sunt nascuta de Revelion, pe 31 pe la 11 si ceva noaptea 🙂
LA MULTI ANI! Sa fie sanatoase si fericite!
La multi ani! Sanatate, veselie si realizari frumoase fetelor si parintilor.
“La multi, multi ani fericiti!” si lor si voua.
Sa va traiasca fetele! 🙂
Sa va traiasca fetitele! Si la mai multe, daca mai e loc :))
Sa-ti traiasca fetele Nina si voi alaturi de ele multi, multi ani!
La multi ani ! sa fiti fericiti cu toti, sa aveti parte de bucurii si impliniri. Ai doua fete minunate , sa va traiasca! Eu in noiembrie retraiesc minunea nasterii fiicei mele care va implini tot 13 ani; in fiecare an la ora /data nasterii am cam aceeasi stare de agitatie ca atunci cand am nascut-o, la fel si de ziua fiului meu. Miracole au fost pentru mine venirea lor pe lume si cred ca pentru majoritatea mamelor este la fel.
Va multumesc din suflet tuturor pentru urari!