Uite că a venit și ziua jurnalului cu nr. 200, dar n-am de gând să fac acum vreun bilanț sau ceva, că nu e încă momentul. Dar, recunosc, să văd 200 acolo, mi se pare mult. Săptămâna asta o vom lua pe zile, n-am mai făcut asta de ceva vreme și îmi era dor.
Luni -Trebuia să începem ziua cu o ședință extraordinară pe care am hotărât împreună cu colegii mei să o boicotăm. Aveam pe ordinea de zi aceleași proiecte revenite iar și iar fără explicații sau răspunsuri la întrebări. Și pentru că pe lângă noi, cei din grupul USR, au mai fost și alți consilieri care au considerat bătaie de joc acest mod de lucru al primarului, ședința nu a avut cvorum și nu s-a ținut.
Marți – A fost ziua în care am vorbit despre pensii. Nu despre cele recalculate, cum poate v-ați gândi, ci despre vârsta de pensionare și actele necesare întocmirii unui dosar de pensie. Una din doamnele de la noi de la firmă a împlinit anul acesta 63 de ani și a mers la Casa de Pensii pentru a se interesa despre cum să completeze dosarul și unde să-l depună. Am aflat astfel fiecare dintre noi câți ani mai avem până la pensie, ne-am calculat și vechimea și ne-am verificat actele (am aflat cu ocazia asta că nu mai știu unde îmi este Cartea de Muncă).