Dacă am avut în viața asta săptămâni mai grele decât asta la serviciu, acum am uitat de ele și voi merge mai departe cu amintirea că tocmai am încheiat cea mai grea săptămână. Și nu-i vorba de suferințe sau mai știu eu ce drame reale. E despre greu în sensul de epuizare fizică, de muncă brută făcută cu mintea, cu mâinile, cu ochii, dar mai ales cu sufletul. Și bineînțeles făcută cu gândul să-ți iasă. Și a ieșit. În doar o săptămână. Dacă și în politică ar fi tot atât de ușor (știu că ziceam că a fost greu) și s-ar vedea rezultatele într-o săptămână…dar nu suntem acolo.
Marți am primit convocatorul pentru o nouă ședință de Consiliu Local pe 22.04.2024, la ora 11:00. Am apucat doar să-l tipăresc, ceea ce mereu fac, pentru că-mi iau notițe pe el în timp ce citesc proiectele și cum spunea ieri o deputată ”în viață nimic nu e mai bun ca 2-3 notițe”. Doar că la Sectorul 3 nu-i vorba niciodată de 2-3 notițe. Am agende întregi cu tot felul de date despre miile proietele pe care le-am citit în acești aproape 4 ani. Revenind, am tipărit convocatorul și am citit Ordinea de Zi până la punctul 10. Am simțit real cum mi se albește părul în cap când am înțeles că se vor duce trei contracte mari de 150.000.000 lei către o firmă a primăriei aflată în insolvență, căreia înainte de insolvență i-au trebuit 5 ani să termine o creșă. Și acum vorbim de contracte care nu-i vor afecta doar pe părinții care au copii de vârstă antepreșcolară, vorbim de modernizare infrastructură pietonală pe domeniul public, de servicii de întreținere și amenajare urbană și de amenajarea curților unităților de învățământ. Va fi de vis, vă zic de acum!
Miercuri mi-am făcut curaj și-am început să citesc pe rând, metodic, așa cum fac de obicei, cele 65 de puncte de pe ordinea de zi. Nu v-am zis că-s 65? Vă spun acum.