A venit primăvara! Și fie că vremea e frumoasă sau nu, am renunțat la cizme de vreo săptămână și mă gândesc serios ca de săptămâna viitoare să pun și hainele de iarnă la păstrare și să le scot în fața pe cele de vară primăvară.
Săptămâna asta n-a fost cine știe ce activitate în consiliul local, a fost în schimb cu flori și sărbătoarea mărțișorului. Bine, eu am mâncat atât de multe bomboane primite ”mărțișor” că mă resimt si azi, după 3 zile. Dar pe restul le-am purtat și unele vor sta cu mine până pe 8 martie. Dar să revenim, pentru că n-au fost cine știe ce activități săptămâna asta în consiliu, vreau să vă povestesc câte ceva despre macroeconomia româneacă în ansamblul ei, pentru că am asistat zilele trecute la o prezentare și am informațiile cât de cât proaspete în minte.
Am vorbit în primul rând despre PIB, despre diversele metode de a-l calcula. Ce este PIB-ul bănuiesc că știm cu toții, este un indicator economic care ne arată suma produselor finale, adică bunurile, serviciile pentru consum și investițiile brute, dintr-o țară, într-un an. Și ca să putem compara țările între ele, există PIB/capita, adică pe cap de locuitor, și pentru a afla asta împărțim PIB-ul unei țări la nr. de locuitori ai acesteia.
De exemplu, există o metodă de calcul a PIB-ului bazată pe cheltuieli (consum privat + consum guvernamental + investiții + exporturi – importuri=PIB).
Altă metodă de a calcula Produsul Intern Brut (PIB) este bazată pe producție (eu sunt fan metoda asta). Adică se adună valoarea adăugată cu impozitele pe produs și se scad subvențiile.
So, în Romania, PIB-ul în 2022 a fost 300,69 miliarde de dolari. In lei e ceva cu trilioane și mai bine nu vă zic. Iar PIB/per capita pare a fi 15.790 dolari, dar cum noi nu mai știm exact câți suntem, am luat în calcul 19 milioane de oameni. În 2023 se spune că a fost o creștere de 2%, dar procentele astea mici pot fi modelate din plăți amânate, așa că una peste alta suntem tot pe acolo. În timpul ăsta datoria externă a României a crescu mult (cu 20 de miliarde față de 2022).
Am mai vorbit în prezentare despre mitul că nu mai avem industrie. Avem.
Dacă în 1990 ponderea contribuției industriei la PIB era de 45%, acum e de 25% iar oamenii înțeleg din asta că nu mai avem industrie. Dar datele astea nu includ industria de servicii, care în 90 era la 24% și acum e la 54%. Deci dacă le luăm împreună stăm mai bine acum, semn că privații ăștia și-au văzut de afaceri și cumva fac și performanțe, în timp ce statul cheltuiește fără număr.
Hai că simt că v-am pierdut cu detaliile din prezentarea asta la care am fost, dar tare mi-aș fi dorit să fiți acolo, să ascultați întrebări și răspunsuri, să înțelegeți cum stau lucrurile dincolo de ”nu sunt bani” și ”taxele sunt mari”.
Revenind la Sectorul 3, hai să vă zic cum m-am bucurat eu ieri ca am găsit în parbrizul unei mașini parcate pe strada mea o hârtiuță cum că azi 03 martie se va spăla strada și șoferii sunt rugați să-și mute mașinile în altă parte pentru un interval de 2 ore.
După ce din 2020 și până azi, am făcut constant interpelări în consiliu pe tema spălatului străzilor, m-am simțit ieri ca în Spania când într-un concediu în 2008, am primit tot așa, rugămintea de a parca pe cealaltă parte a străzii că se igienizează în fiecare miercuri mica străduță pe care parcam mașina. Mi s-a părut atunci o chestie minunată, practic am înțeles de ce e atât de curat acolo și v-am mai zis și vouă pe aici că eu dacă aș fi primar asta ar fi pe primul loc, înainte de orice, eu aș vrea să fie străzile spălate non stop. Să nu existe fir de praf pe strada. Și aș cere și oamenilor să-și curețe mașinile măcar o dată pe săptămână, indiferent dacă le mișcă sau nu. Că mai important ca aerul pe care îl respirăm nu e nimic. Bun.
Am trimis fotografia cu spălatul străzii la toți cunoscuții, pe toate grupurile, că vedeți, la noi se spală strada…vă spun super-entuziasm a fost pe mine, deja mă gândeam că se va transforma în obicei sau ceva recurent.
Azi a trecut, e adevărat, mașina de măturat și stropit. Cât să nu se ridice praful când mătură. Oamenii (marea lor majoritate) și-au dus mașinile pe unde le-or fi dus (practic cred că s-au dus Lidl că-i ofertă la miere). Soțul meu, mai catolic decât papa, a zis că trebuie să spele el trotuarul, ca să nu rămână cumva singurul murdar atunci când va fi strada curată.
L-a spălat. Cu presiune și detergent. Apoi a venit mașina de care vă ziceam și a umplut trotuarul cu mici pietricele și particule de praf. Nu-i nimic, le-a măturat acum și așteaptă. El e convins că ăla a fost doar măturatul și urmează să vină și mașina care spală asfaltul. Între timp vecinii s-au întors cu mierea. Asta e, atât s-a putut. Între timp la Hala Laminorul a fost petrecere după petrecere toată săptămâna, unele dintre ele interzise minorilor. Pe banii primăriei. Asta alegem, asta avem!
Hai să vă las un video drăguț făcut de colegii mei care au fost în stradă toată săptămâna, cu flori, zâmbete și încredere că încet și sigur România se deșteaptă.
Mai avem de parcurs 34 de săptămâni. Să fim bine.