Aveam o listă cu lucruri pe care voiam să le scriu în jurnalul acesta. Pentru că a fost o săptămână extrem de aglomerată pe toate planurile (nu-i ca și cum la voi n-a fost la fel), am notat ce mi s-a părut mie mai important cu gândul de a dezvolta subiectele în jurnal. Abia azi mi-am dat seama însă că duminica asta e Ajunul Crăciunului și nu interesează pe nimeni lista mea. Așa că am să păstrez ce voiam să zic acum, pentru 14 ianuarie 2024, iar azi vă povestesc despre cadouri, curățenie, mâncare, odihnă, familie și ce mai face un consilier local atunci când e și femeie, și mamă, și soție, și antreprenor, în prag de sărbători.
Și-am s-o fac repede că mă așteaptă în continuare lucruri de făcut, chiar dacă m-am trezit la 6:00 azi și-am făcut deja multe din ele.
A fost ultima săptămână de lucru din 2023 la serviciu și ne-am luat la revedere de la colege, ca în fiecare an, cu cadouri și prime, cu urări de mai bine și cu promisiuni pentru un 2024 minunat. Anul acesta, spre deosebire de alți ani, nu doar am dat, ci am primit și noi câte un cadou de la angajate. Și nu orice cadouri, ci unele muncite, gândite și căutate cu atenție. Am fost extrem de emoționată de gestul lor și le mulțumesc din suflet, aș vrea doar să nu-și facă un obicei din asta și să știe că nici eu, nici Sorin, nu avem astfel de pretenții de la ele.
Aș vrea să spun că a marți a fost și ultima ședință de CL de anul acesta, dar am senzația că vom mai avea undeva pe 29 decembrie una. Încă nu s-a anunțat, dar ședințele extraordinare se pot întâmpla și de îndată, adică fix cum le zice numele. Practic convocarea se poate face cu doar puțin timp înainte de ședință. Acum dacă tot am adus vorba de ședința de marți, vă spun doar că am reușit să oprim nebunia cu gardurile din sârmă galvanizată (25 milioane pe 46.000 m de gard), măcar pentru câteva săptămâni, dar tot au plecat 5 milioane de lei la Catedrala Neamului. Voiam să zic ceva despre asta, dar e Crăciunul și-o las așa, că n-ar fi fost un mesaj de bine.
No, bun, și dacă a început vacanța (ieri pentru noi), am trecut la treburile de acasă și anume, mult așteptata curățenie generală. E grozav sentimentul de după munca asta, mai ales dacă te apuci apoi de împachetat cadouri pentru copii (ai tăi și-ai altora) și marea lor majoritate sunt cărți pe care ți le-ai dori și tu. Nu-s toți copiii mici, deci nu vreau să mă apuc să citesc cărți pentru copii, deși săptămâna asta a fost prima dată în viața mea când am văzut (de la un cap la altul) filmul Frozen și-am înțeles care-i treaba cu Olaf.
Acum că am terminat și cu cadourile (cele practice sunt preferatele mele), apropo de chestii practice, săptămâna asta am trimis la STB petiția pe care au semnat-o o mulțime de oameni din cartierul nostru, iar de anul viitor aș vrea să revin cu mail la ei în fiecare săptămână, până se vor sătura de mine și ne vor face stații de autobuz decente pe bulevardul Industriilor. Reiau, acum că am terminat cu cadourile, mă apuc de mâncare. Mai exact de ceva dulce. Dar știți cum e, la bucătărie știi când începi, dar nu știi când termini, adică îți mai vine să faci încă ceva și încă ceva și încă ceva, mai ales de sărbători.
Gata, vă las cu ale voastre, abia aștept să termin și eu și să mă pun pe citit și lenevit, deși ce citesc fix zilele astea e cu luat notițe și timp de procesat informații, în fine. Sărbători frumoase să avem cu toții și să ne auzim cu bine și anul viitor, deși eu voi avea jurnal și pe 31 decembrie, unul mai special, ca sfârșit de an.
Și vă rog, în iureșul de zilele astea, găsiți un moment în care să vă gândiți măcar (dacă mai mult nu puteți face) la cei pentru care sărbătorile nu sunt așa frumoase și încercați acum să prețuiți ce aveți: sănătate, un adăpost bun, o masă îmbelșugată, un cadou sub brad și familia aproape!
Mai avem de parcurs 43 de săptămâni. Să fim bine!