Sunt încă sub impresia puternică pe care mi-a lăsat-o reportajul Recorder pe care l-am văzut aseară, e vorba de episodul legat de reciclare. Haos, corupție și incompetență. Dacă mă întrebați pe mine, legat de instituțiile statului implicate in procesul ăsta, aș pune pe primul loc incompetența.
În fine, tocmai m-am întors de la o acțiune de igienizare a unei mici poțiuni dintr-o stradă din spatele cartierului 23 August. Vă las la sfârșit poze, da. Evident, n-am putut noi strânge tot. Fără supravegherea zonei, panouri pentru îndrumarea oamenilor către containerele de peste drum, la nici 50m, ridicarea sistematica a gunoiului și sancțiuni pentru cei care aruncă necontrolat deșeurile acolo, zona nu va rămâne curată. Și e păcat, că-i imaginea sectorului și cartierului nostru, fix aproape de intrarea oamenilor în București.
Aș fi vrut să spun că a fost o săptămână bună, au început școlile, în Consiliul Local a fost aprobat programul Scoala după școală cu tot cu 4 din amendamentele USR (vă scriu mai jos de ele pe larg, să avem de unde ne lua informația la nevoie), am reușit să mai trimitem un export (foarte rar pleacă două exporturi unul după celălalt șa distanță de o săptămână, acum a fost una din excepțiile astea), ieri am găsit timp să stau degeaba vreo 30 de minute și a fost minunat, azi am curățat o zonă din sector împreună cu câțiva colegi de partid (sper că și printre voi sunt oameni care au participat la Let’s do it Romania, eu și prietenii mei avem o istorie mai lungă cu acțiunea asta, nu ne mai implicăm acum chiar ca la început, dar spiritul e tot acela), una peste alta ar fi putut fi o săptămână bună, că de la asta am pornit. Numai că n-am, acum când scriu, sentimentul ăsta.