Scriu jurnalul ăsta cu Marea Neagră pe mâna dreapta, după un weekend petrecut bătrânește la Saturn. Și când zic bătrânește mă refer la faptul că a fost 90% fără tehnologie, iar restul de 10% se referă la fierul de călcat și uscătorul de păr.
Săptămâna trecută a fost grea. Adică am avut de lucru la serviciu pentru a pregăti de plecare un export întârziat din cauza unor decalaje de livrări ale materiilor prime. Tot zilele astea am avut de încărcat în platformă și de depus un proiect pentru obținerea de fonduri europene prin Digitalizare PNNR, proiect prin care sperăm să obținem fonduri pentru achiziția unei imprimate pentru textile, ceva de vis, cum zice Sorin, adică și bună și greu de ajuns să ai una. Bineînțeles că ne-am chinuit un pic să urcăm documentele în platformă (două zile și-o noapte), dar totul e bine când se termină cu bine și odată ce am terminat și cu exportul și cu proiectul, a venit convocatorul de ședință pentru joia viitoare. Vorbim.
Urmează să fie supuse votului 17 proiecte, unele bune (se suplimentează locurile pentru ”școala de vară” până la 1000 elevi), altele inofensive (se votează un nou președinte de ședință), unele normale pentru Sectorul 3 (se actualizează indicatorii economici finali ai unui teren de sport, iar creșterea față de ultima actualizare este de 36%), și altele pur și simplu sunt de neconceput pentru o administrație și aici e un pic mai mult de discutat…
Avem această firmă a primăriei, Algorithm Construcții, care are în această ședință 4 proiecte la aprobat și anume:
Punctul 11 – Unde cere modificarea prețurilor pentru furnizarea de elemente și componente din beton. Creșterea solicitată e de 25%. Prețurile inițiale erau din septembrie 2022. Nu știm cât a livrat de atunci către primărie și ce a făcut aceasta cu ele.
Punctul 12 – Atribuirea unui contract de tip acord cadru având ca obiect ”Servicii de promovare instituțională de 30 milioane de lei”. Aici recunosc, n-am vrut să deschid proiectul, n-am vrut să știu mai multe pentru că, efectiv, am avut o senzație de vomă când am citit titlul. Și țineți cont, în titlu nu era trecută suma. Ca să nu vă scape esențialul, o societate de construcții, care are de realizat Hala Laminorul (ce trebuia terminată anul trecut, dar nu e) încheie anul acesta un contract cu Primăria Sector 3 în care vrea să-i facă de 30 milioane lei publicitate lui Robert Negoiță. Că doar promovare instituțională n-o însemna că promovează cetățenii din Sectorul 3, nu?
Punctul 13 – Aceeași societate, specialistă până acum în construcții, vânzare de beton și promovare instituțională, cere la punctul acesta să-i aprobăm adăugarea în Actul Constitutiv a câtorva coduri CAEN pentru (atenție!!!) Cultivarea fructelor tropicale și subtropicale, citrice, semințoase și sâmburoase, a plantelor permanente, precum și vânzarea acestora. Plus vânzarea de animale de companie și a hranei pentru acestea. Recitiți, vă rog, dacă n-ați înțeles, că știu că-i lipsește logica.
Și, ca și cum asta n-ar fi de ajuns, mai are o propunere de HCL care face referire la ea:
Punctul 16 – Majorarea Capitalului Social al Algorithm Construcții cu 70 milioane lei. Serios că nu mai pot să explic din nou cum e cu majorările astea de capital social, mai ales că sunt fix acum de vreo oră și jumătate pe autostradă și nu mai pot. Dar tot vă spun că la un alt punct, o altă societate a primăriei, Administrare Active, primește un capital social de 100.450.000 lei, ca să amenajeze o parcare lângă Hala Laminor, ca să nu zic lângă noul cartier de apartamente ale familiei Negoiță.
Gata, mă opresc cu asta, vă mai spun doar că un alt punct de pe ordinea de zi este cumpărarea de către Salubritate și Deszăpezire ( o altă firmă a primăriei) a unui teren de 118 000 mp (3 loturi) pe care să relocheze stația de sortare. Până aici totul bine și frumos, până să aflăm că proprietarul actual al terenului l-a cumpărat anul trecut cu o sumă mult mai mică decât au ai noștri de gând să dea acum pe el (3 milioane de euro- 21,5 euro/mp).
Așadar, ne așteaptă o nouă săptămână cu cheltuieli mari la Primăria Sector 3, la sfârșitul ei sper ca locuitorii noștri să simtă o îmbunătățire a vieții proporțională cu aceste cheltuieli. Și nu zic în glumă sau ceva, ci sper că nu văd eu imaginea de ansamblu. Și nu, n-am ajuns acasă, suntem tot la Fetești.
Mai avem de parcurs 68 de săptămâni. Să fim bine!