Am luat micul dejun afară împreună cu una din fetele mele. Înainte de asta am măturat curtea și curățat puțin locul din jurul grătarului. În curte miroase a primăvară, iar ploaia de azi noapte ajută și ea. Nu vreau să scriu azi nimic despre politică. Nu că n-am inspirație sau nu s-au întâmplat lucruri, dar parcă e timpul să mă opresc puțin și să mă concentrez pe mine.
Am ajuns cumva la jumătatea vieții (dap, cei din familia mea trăiesc mult, așa că mă văd și eu ajungând undeva spre sută) și deși suntem cu toții învățați să ne proiectăm în viitor, eu vreau să mă opresc și să mă uit puțin în urmă. Să-mi amintesc de mine de acum 40 de ani, 30 ani, 20 ani și chiar 10 ani.
În urmă cu 40 de ani – eram o fată subțire cu ochii albaștri care juca șotronul în fața blocului și descoperise bibiloteca județeană unde citea tot ce-i cădea în mână, sperând că într-o zi să schimbe lumea și fiecare copil să poată avea la el acasă o bibliotecă. Citeam fără recomandări, fără recenzii pe care să le poți verifica înainte. Alegeam la întâmplare cărți de pe rafturile înalte și citeam. Nu aveam acasă bibliotecă și eram atât de însetată de citit, încât la trecerea dintre clasa a III-a și a IV-a am citit din scoarță în scoarță manualul de istorie în vacanța de vară. Pățești!
În urmă cu 30 de ani – Permisul de conducere era nou, terminam Liceul economic din Târgoviște și luam 9,17 la examenul de admitere la ASE. La matematică. Din păcate mai era o probă de admitere, se chema economie politică și acolo nota n-a fost tot atât de bună. Ba a fost chiar proastă. Extrem de proastă. Nu pot s-o spun. Cinci ani mai târziu treceam examenul de licență cu notă mare tot la ASE. Nu am continuat studiile după licență (știți voi, master, doctorat), pentru că nu credeam că mă vor mai ajuta la ceva. Pe tot parcursul facultății am avut diverse job-uri pentru că voiam să am experiență atunci când termin facultatea. Pe vremea aia experiența adevărată era importantă.
În urmă cu 20 de ani – Am citit un anunț în ziar și m-am dus la primul meu interviu de după facultate, la o firmă româno-germană, importatoare de papetărie și tehnică de calcul. Am primit jobul, eram cel mai tânăr angajat și în nici doi ani am ajuns administrator acolo. Am început referent, agent de vânzări, director de vânzări și apoi administrator. Acum dacă stau să mă gândesc, acolo am învățat ce înseamnă să conduci o firmă în România. Lucram acolo când m-am căsătorit și tot acolo eram când am născut fetele. Cam tot în vremea aia am avut primul meu telefon mobil, practic o cărămidă. Mergeam la bănci, la vamă sau la forțele de muncă cu el într-o pungă mică, să-l pot scoate ușor dacă sună, deși nu suna des. Atunci îmi luam și prima mea mașină, un Oltcit care consuma peste 15l la 100 de km.
În urmă cu 10 ani – Nu mă gândeam deloc la politică. Pentru că aveam un blog pe care scriam zilnic, primeam de la o editură cărți pentru recenzii și reușeam să donez mare parte din ele pentru mici biblioteci personale. Schimbasem job-ul, aveam acum doar 6 angajați, dar conduceam împreună cu soțul meu o firmă de confecții textile nișată pe echipamente de lucru și producție publicitară. Suntem împreună acolo și azi, cu ceva mai mulți angajați și cu o piață de desfacere mai mare. Mult mai mare.
Ce a rămas la fel – în afară de aspectul fizic și ceva experiență în plus, nu mi se pare că sunt acum alt om, dacă m-aș raporta la fetița subțire cu ochii albaștri de acum 40 de ani. Voiam și atunci să schimb lumea, vreau să ajut la asta și acum. Nu că lumea nu s-ar schimba și fără contribuția noastră, dar e important să încercăm și noi să ne aducem aportul. Eu nu m-am oprit din învățat conștient niciodată și probabil nu o voi face atâta vreme cât voi putea.
Ce s-a schimbat – E clar că aproape nimic nu mai e la fel azi dacă ne raportăm la lumea așa cum era ea acum 40 de ani. Nici telefoanele nu mai sunt cărămizi, nici cărțile nu mai sunt doar pe hârtie. Nici mașinile nu mai sunt doar pe benzină și motorină așa cum nici șotronul nu se mai joacă doar pe stradă.
Voi cum erați acum (n-o să zic 40 de ani că mulți poate nici nu erați atunci), 20 de ani? Ce a rămas la fel? Ce s-a schimbat?
Și pentru că nu pot încheia fără să zic și ceva despre Sectorul 3, săptămâna asta a fost (este încă, până la 17 azi) la Hala Laminor, Salonul nautic București. Am fost în prima zi (am plătit parcare-10 lei, și bilet de intrare-30 lei, da) pentru că sunt expuse tot felul de rulote și eu sunt fan, deși n-am fost niciodată într-o vacanță cu rulota. Am fost în campinguri doar cu cortul, dar tare mi-ar plăcea să încerc și-un caravan din cele pe care le-am văzut acolo. Și da, după ce se va face recepția Halei Laminorul, tare mi-ar plăcea ca Sectorul 3 să-și poată recupera investiția prin valorificarea acesteia.
Mai avem de parcurs 81 de săptămâni. Să fim bine!