Ar trebui să spăl mașina și mă gândeam să mă duc la perii, că acolo e controlat consumul de apă și durează puțin. Sau aș putea să nu fac asta și să lenevesc toată dimineața pe un șezlong de pe terasă. Am noroc că altcineva se ocupă de gătit la noi acasă. Aseară am terminat de citit primele nouă proiecte de pe ordinea de zi a ședinței de Consiliu Local ce urmează. Următorul pas e să scriu jurnalul. Apoi mai am de citit încă 12 proiecte. Zic să nu pierd timpul:
Luni – Am început săptămâna cu două ședințe, una într-un CA de școală și alta la Comisia pentru repartizarea locuințelor sociale. Avem de repartizat o locuință socială și evident există o listă anual reînnoită cu persoane care se încadrează criteriilor de atribuire a unei locuințe sociale. Spre bucuria mea, am aflat că persoana căreia urma să-i repartizăm locuința a refuzat-o, pe motiv că și-a rezolvat situația și acum are unde locui și cum se întreține, fără ajutor. Evident că următorul de pe listă va avea acum șansa de a primi locuința, dar nu o primește direct, ci trebuie să dovedească faptul că îndeplinește în continuare criteriile necesare.
Marți – O parte din zona retrocedată a parcului IOR a fost incendiată. Zona arată mai rău ca niciodată acum, cu vegetație arsă și copaci găuriți intenționat pentru a-i usca cât mai repede. Eu nu reușesc să înțeleg ce om normal la cap ar face asta. Știu și cred poveștile cum cineva distruge zona verde și apoi construiește ceva acolo, dar hei, e zonă verde, e parc, cine a cerut terenul ăla știa că-i parc și că nu va putea construi legal nimic acolo niciodată. De ce să faci acum dezastru? Vă rog să vedeți imaginea publicată aici de Eugen și să-mi spuneți dacă putem rămâne nepăsători la asta.
Miercuri – Avem polițiști locali pe bicicletă. Nu vreau să-i laud, nici să-i critic, dar săptămâna asta am văzut o mulțime de polițiști locali patrulând pe bicicletă. Eu mă bucur foarte mult că văd asta, poate în felul acesta înțeleg și ei cât de rău ne fac mașinile parcate aiurea pe stradă și cât de greu e pentru cineva pe bicicletă să le ocolească în trafic, mai ales în lipsa pistelor dedicate pentru biciclete. E drept că unii mergeau cu bicicleta pe trotuar, ceea ce nu e indicat deloc, mai ales pentru ei, care se presupune că trebuie să vegheze la respectarea legii. Am văzut însă și intervenția lor rapidă în a scoate și avertiza doi oameni care fumau și consumau alcool în zona unui loc de joacă. Voi ce părere aveți de polițiștii locali pe biciclete?
Joi – Azi am fost, la invitația domnului Victor Popa de la Academia de Mișcare într-un loc de joacă din sector pentru a vedea cum pot copii de toate vârstele petrece o oră fără a-și aminti de telefon, de mami, de foame…doar jucându-se și făcând lucruri împreună. Evident că cea mai câștigată am fost eu, m-am umplut de energie din bucuria copiilor și, la fel ca ei, nici n-am știut când a trecut timpul. Fără să înțeleagă cineva cum, copiii aflați în parc la ora la care a început activitatea s-au adunat în jurul cercurilor care de undeva au apărut în mijlocul lor. S-au întrebat cum le pot folosi și le-au găsit imediat întrebuințare. Unii se întrebau dacă-s de vânzare. Nu erau. Omul cu cercurile i-a invitat pe toți într-un colț de parc și le-a dat greu. Două ture de alergare în jurul locului de joacă. Nu a ezitat nimeni. Au pornit toți într-o alergare demnă de un concurs regional. Apoi au continuat încălzirea, cu flotări și alte mișcări pentru care unii dintre noi plătim abonament la sală. Au început imediat jocurile, au format echipe cărora singuri le-au dat nume (evident, Războinicii și Faimoșii), s-au întrecut la dat și preluat ștafete după curse cu cercuri, au tras de sfoară să-și încerce puterea, și-au luat revanșa și au fost la sfârșit recompensați. Nu cu bani (cum și-ar fi dorit câțiva), nici cu bomboane (cum spre surprinderea adulților, nu și-a dorit niciun copil) și, din păcate, nici cu o bătaie cu pistoale cu apă (cei mai mulți și-au dorit asta, normal), ci cu câte o bucățică de hârtie colorată care le dovedea că aparțin de ceva. Joaca s-a încheiat cu vreo 30 de copii bucuroși care fluturau mândri o bucată de hârtie colorată, aleasă de ei, dar care se întrebau (pe bună dreptate) când se vor mai juca așa. Chiar așa, când? Să știți că nu numai copiii se întrebau asta, ci și părinții.
Mă gândesc să găsim împreună o modalitate prin care copiii din Sectorul 3 (dacă ar fi după mine, aș vrea ca toți copiii din lume să aibă posibilitatea asta) să poată să se bucure de jocuri și activități ghidate în locurile de joacă pe care le frecventează. De exemplu, mi-ar plăcea ca într-un loc de joacă unde copiii din proximitate vin des, aceștia să știe că o dată pe săptămână de la ora 16:00 (să zicem) vor fi vreme de o oră în coordonarea unui entertainer/instructor/profesor care să-i anime la joaca și concursuri împreună, pentru a îndemna astfel tinerele generații să construiască comunități, să se cunoască, să se accepte și să aibă încredere unii în ceilalți.
Vineri – Nu știu dacă vă mai aduceți aminte, dar noi la Sectorul 3 plătim pentru școala de vară personalul didactic cu 150 lei/zi și bucătarii cu 200 lei/zi. Liderul nostru de grup, Mihaela Văcaru, ne-a mobilizat și am trimis către primărie un proiect de HCL de modificare a sumelor din hotărârea inițială, în care propunem ca cei care efectiv au în răspundere copiii pe perioada cât sunt la școala de vară, adică personalul didactic, să primească 220 lei/zi. Sperăm ca proiectul să intre pe OZ a ședinței de săptămâna viitoare.
Sâmbătă – Din cele nouă proiecte de care vă ziceam la început, 6 se referă la aprobări de proiecte privind renovarea energetică moderată sau aprofundată a unor blocuri din Sectorul 3, în vederea depunerii și eventual obținerii de finanțare prin PNRR și trei sunt modificări ale proiectelor deja aprobate la care au fost calculați inițial greșit niște indicatori finali de creștere a eficienței.
Duminică – Între timp altcineva a fost și a spălat mașina. S-a găsit în familie și o persoană care să aibă timp și să se bucure de o dimineață de duminică pe terasă. Nu, nu eu, e prea cald acolo pentru a putea gândi și scrie coerent 1000 de caractere. 🙂 Eu mi-am ales un loc cu umbră. Practic, chiar dacă nu citește nimeni jurnalul asta, eu când îl scriu îmi imaginez că stau de vorbă cu cineva. Bine, vorbesc doar eu, dar, în capul meu, cineva chiar stă își mă ascultă. Revenind, după amiază chiar am să lenevesc câteva ore la soare continui cu citirea proiectelor pentru că mâine de la 16:00 avem ședință de buget. Nu mă plâng, că eu oricum n-am voie să stau la soare.
Mai avem de parcurs 115 săptămâni. Să fim bine!