Ai zice că un consilier local aflat în vacanță nu are ce să scrie în jurnalul săptămânal, decât poate să ne povestească pe unde a fost și ce a văzut. Nu ai fi departe de adevăr, dar n-ai fi nici aproape, hai să vedem ce am făcut săptămâna asta, pe care am petrecut-o toată la Istanbul cu familia, într-o încercare de a reface neuronii distruși de-a lungul anului, nu neapărat ai mei:
Luni – am zis că facem o afacere și mergem într-una din Insulele Prinților acum, într-o zi lucrătoare, că poate-i liber. Am ales Buyukada și duși am fost. Odată ajunși acolo, noi și toți turiștii care lipsesc de la Mamaia anul ăsta, plus încă jumătate de milion de turci, ne-am dat seama că, ce să vezi, nu e liber. Pur și simplu era vacarm, haos, greu de pășit, de înaintat nici vorbă. Am ieșit cu greu din mulțime și am căutat o plajă departe de aglomerație, culmea e că am și găsit-o. Dar insula e frumoasă, superbă chiar, doar că-i locuită și mai ales vizitată. Seara am ajuns la hotel și ne-am cufundat în tehnologie, unii descărcau poze, alții postau pe Instagram ce nu reușiseră toată ziua și cineva citea proiectele de pe ordinea de zi a ședinței de joi și lua notițe.
Marți – Deja obișnuiți cu aglomerația am luat la pas centru vechi al orașului și pentru că eram cazați undeva între Hagia Sofia și Moscheea Albastră am traversat curțile lor de cel puțin 20 de ori în vacanța asta. Am mâncat pe stradă, am fost în parcuri în care am observat că au instalate sisteme de colectare a gunoiului îngropate, apăsai pedala și aruncai hârtia sau ce aveai tu de aruncat. Am stat pe iarbă, am ascultat chemările la rugăciune la care m-aș fi așteptat să-i văd mai receptivi pe turcii musulmani, am urmărit îngroziți traficul de pe străduțe, ne-am răcorit cu înghețată și cu sucuri de rodie și portocale. Seara din nou la internet și proiecte, mâine e ședința de buget, dar parcă altfel parcurgi paginile alea cu marea în față și cu luminile vaselor de croazieră la orizont.