Când vorbim de 80 de săptămâni, sună a bilanț cumva, dar nu e cazul acum. E totuși un moment bun să-mi amintesc de ce sunt consilier local, de ce gândurile mele, chiar și atunci când ar trebui să se îndrepte către altceva sunt tot la comunitate, de ce nu pot merge pe stradă și asculta ciripitul că văd mai degrabă hârtiile de pe jos sau străzile pline de praf. De ce nu pot să trec pe lângă un șantier fără să caut cu privirea panoul cu anunțul lucrării, de ce îmi vine să intru în vorbă cu orice om pe lângă care trec? Cum de n-am timp să mă așez pe fiecare bancă liberă din drum, dar am timp să stau cu orele de vorbă cu copiii din cartier și le răspund la toate întrebările lor de viitori oameni mari? Cum de nu mă dau bătută când văd că se poate parca gratis e Bd. Decebal în subteran și totuși primăria amenajează alte locuri de parcare sus e bulevard?
Dacă voi credeți că eu am răspuns acum la întrebările acestea care-mi umblă prin cap duminică dimineața, să știți că nu sunteți departe de adevăr. Știu că nimic din ceea ce facem nu e în zadar. Și mai știu și că mai devreme sau mai târziu oamenii vor înțelege că om cu om vom schimba modul în care avem așteptări de la ceilalți. Mă uit la oamenii de pe stradă, încerc să mă detașez de tot ce știu legat de primărie și cum merg treburile acolo și să mă pun în pielea cetățeanului care stă la trecerea de pietoni și încearcă să coboare bordura fără a trezi copilul care doarme în cărucior. De ce nu coborâm bordurile astea la nivelul străzii?
Hai că m-am luat cu vorba și nu v-am povestit nimic de săptămâna 80. A fost una fără ședințe de comisii, fără ședințe de consiliu. Cu doar două întâlniri în consiliile de administrație din școli, pot spune că aproape n-am simțit că sunt consilier local săptămâna asta.
Desigur, grupul de consilieri și cel de sesizări au fost ca un stup de albine, sesizări, informări, plângeri, propuneri de HCL, știri, astea sunt mereu în lucru și aprig dezbătute, dar pentru cetățeanul care urmărește activitatea din consiliu aproape nu s-a întâmplat nimic.
Joi am aflat că instanța a decis că primarul trebuie să explice public de ce nu a demolat încă terasele construcțiile ilegale de pe bulevardul Decebal. Felicitări colegilor care au luat atitudine! Abia aștept să avem un bulevard plin cu terase decente cu autorizații (nu construcții) la care clienții sunt fie pietoni/bicicliști, fie au mașinile parcate în subteran, în parcarea de 100 milioane.
Vineri am primit Convocatorul pentru o nouă ședință de Consiliu Local ce va avea loc joia viitoare. Sunt 17 proiecte pe ordinea de zi, unele reveniri, altele noi. Hai să vă dau un exemplu de HCL nou. În general proiectele legate de învățământul dual sunt aprobate fără multe comentarii, o societate comerciala susține niște copii în școală pentru a învăța o meserie vreme de 3 ani. Societatea asigura partea practica si o parte din banii de burse, statul vine cu partea teoretică și cealaltă parte din burse, iar primăria se ocupă de administrativ și tot ce mai trebuie ca procesul de învățământ să se poată desfășura. Fiecare societate pregătește copiii în domeniul ei de activitate, de exemplu Cora plătește și pregătește vânzători, Termoenergetica califică pentru meseria de instalator instalații încălzire centrală, restaurantele pentru ospătari și bucătari și tot așa.
E, acum vine rândul unei societăți a Sectorului 3, și anume Algorithm Construcții, societate de proiect, înființată special să reabiliteze Hala Laminor și atât, care societate vrea să încheie un contract de învățământ dual. Până aici toate bune și frumoase, doar că Algorithm Construcții este o firmă de, ați ghicit, construcții, și ea vrea să susțină 12 elevi în școală pentru a deveni mecanici auto și tinichigii auto. Copiii trebuie să învețe prin practică 20% din timp în primul an, 60% în anul 2 și 75% în anul trei. Cum vor repara ei mașini la o societate de construcții? Ce specialiști în mecanică auto si tinichigerie sunt la o societate de construcții de la care pot copiii învăța meserie? Cum au hotărât cei de la societate că aceasta va fi funcțională vreme de 3 ani de acum înainte, dacă ea e societate de proiect și se va închide la sfârșitul lucrărilor? De ce se fac lucrurile doar pe dos în Sectorul ăsta?
Sâmbătă – am fost în centrul vechi unde europarlamentarul Alin Mituța a organizat un Flash Mob cu Orchestra Simfonică București care a interpretat Imnul UE, cu ocazia zilei Europei, care, desigur, se sărbătorește luni, 9 Mai. Am ascultat muzica, am discutat cu oamenii, am împărțit stegulețe UE copiilor ce s-au oprit să asculte orchestra și am simțit pe pielea noastră soarele de sfârșit de primăvară. La mulți ani, Europa! La mulți ani, România!
Duminică– azi mi-au zis fetele mele că e ziua tatălui, mamei sau a părinților, cred că m-au păcălit sau ceva, dar l-au convins pe tati că e cazul să ne scoată în oraș. Ceea ce eu primesc cu bucurie. Dar mai e până atunci, așa că am timp de o plimbare cu bicicleta prin cartier. Săptămâna viitoare așteptăm un răspuns de la STB legat de stațiile de autobuz de pe Industriilor, planificăm să ne întoarcem în zonă, dar avem nevoie de răspunsuri și soluții pentru oameni.
Mai avem de parcurs 128 de săptămâni. Să fim bine!