Azi e sărbătoare! Indiferent dacă ne place sau nu biserica, indiferent dacă apreciem sau nu preoții, cu toții azi sărbătorim Paștele dacă suntem ortodocși. Se încheie astfel Săptămâna Mare și chiar dacă e vremea pentru liniște și petrecut timp cu familia, o să scriu pe scurt cum a fost săptămâna asta, mai ales că ea a început la București cu discuții despre cum Negoiță și Băluță au pus pe ordinea de zi a ședinței de miercuri un protocol care le dă mână liberă pentru orice și se termină cu familia mea în jurul unei mese la o terasă cu vedere la munte undeva la 1600 km distanță.
Luni– vine o suplimentare pentru ordinea de zi a ședinței, ceva de domeniul fantasticului, respectiv, societatea primăriei Salubritate și Deszăpezire Sector 3 cedează pe o perioada de 99 de ani către Primăria Sector 3 un teren de 26 mii de mp, pentru ca aceasta din urmă, Primăria, zic, să poată construi acolo, pariez că, dacă nu știți deja proiectul, n-ați fi ghicit în veci, o nouă Stație de sortare a gunoiului menajer. Vă las puțin să reluați fraza și să fiți siguri că fix asta am spus: vom construi în Sectorul 3 o a doua stație de sortare și pe prima o vom păstra de backup.
Marți – Azi au fost pornite lucrările la pasajul care leagă strada Drumul între Tarlale cu Bd. Pallady și Autostrada A2, dacă urmăriți conferința de presă a primarului vă rog să reținem cu toții următoarea frază: pasajul va fi gata până la sfârșitul anului și va costa 40 de milioane de lei. Ne auzim în legătură cu asta pe 31 decembrie.
Miercuri – Azi a fost ziua ședinței, nicio surpriză, noua coaliție din Consiliul Local a votat fără să clipească și protocolul cu Băluță și noua stație de sortare. Păi exact, ce trebuie să facă cineva care construiește o stație de sortare deșeuri cu 11 milioane de euro și nu este în stare s-o administreze, încasând neîncetat amenzi și nemulțumind vecinii datorită mirosurilor care nu sunt nicicum ținute sub control? Logic, să mai construiască una, fix lângă cea veche.
Și ca să schimbăm puțin registrul, astăzi a fost ultima zi de serviciu înainte de vacanța de Paște, a fost cu cadouri tradiționale oferite angajaților, atât de tradiționale încât le-am pus în pachete câte o tavă și rețeta scrisă de mână pentru cea mai bună tartă de casă pe care eu o fac de ani de zile și care a devenit cumva prăjitura casei noastre.
Joi – Duminică – Am plecat la drum. Cred că a fost o hotărâre bună să plec cu familia câteva zile departe de problemele de zi cu zi, să ne plimbăm și pe alte străzi, să vedem și altfel de oameni. Un Paște altfel și totuși plin de tradițional dacă ne luăm după mesajele venite de la prieteni și restul familiei.
Am mers mai mult de 20.000 pași în fiecare zi, am văzut din nou de aproape cum se pot face lucrurile simplu și totuși cu responsabilitate la alții. De la bordurile coborâte la nivelul asfaltului în dreptul trecerilor de pietoni, la șantierele de construcții sau de lucrări semnalizate corespunzător. De la miile de biciclete folosite zilnic de localnici, până la șoferi care opresc să poți traversa tu, chiar dacă nu ești la o trecere de pietoni, ci la un colț de stradă. De la copaci cărora li se lasă suficient loc să se dezvolte, la alei de parcuri în capitale europene fără pic de asfalt. Terminând cu reguli și costuri de parcare care ar enerva orice român obișnuit să parcheze liber, dacă se poate lângă intrarea în apartament și apropo de stații de sortare, la colectarea sticlei nu doar separat de restul deșeurilor ci și sortată direct pe culori. Da, pun poze, cum să nu.
Cu toată depărtarea la care ne aflăm azi și oamenii din jur care nu ne vorbesc limba, să știți că și noi azi am avut o masă de Înviere, adevărată, cu ouă, cozonac și ce mai trebuie. Iar în plus, am avut și parte de soare și de o priveliște ca asta în dimineața de Înviere.
Mai avem de parcurs 130 de săptămâni. Să fim bine!