Dacă ar fi să-i dau un nume acestei săptămâni, i-aș spune ”Școală”. A fost de luni până sâmbătă vorba doar despre copii mai mari sau mai mici, despre săli de clasă, orar, rechizite profesori și curtea școlii.
Mi-am adus aminte săptămâna asta despre vremea când mergeam eu la școală. Da, eram copilul acela care abia aștepta să înceapă școala, nu atât pentru a-mi revedea colegii (locuiam cu toții în cartier și ne vedeam zilnic la joacă), ci pentru a putea scrie frumos cu stiloul nou în caietele abia cumpărate, a-mi alege locul în bancă și a vedea dacă anul acela ne controla cineva la temele pentru vacanță sau nu. Dap, eram o ciudată. Și pentru că încă nu mi-a trecut, azi o să vorbim despre școlile din al căror consiliu de administrație (CA) fac parte, dar n-o să vă spun lucruri pe care le găsiți pe internet, ci o să redau pe scurt impresia mea (care poate să fie subiectivă) despre cum le-am văzut eu până acum, prin ochii reprezentantului Consiliului Local.
O să vă spun odată aici ca să nu reiau, că e valabil pentru toate școlile la care fac parte din CA, directorii școlilor și ceilalți membri ai CA-ului, nu se așteaptă la nimic din partea primăriei. Se feresc să facă solicitări către direcția de învățământ sau de investitii, ori au impresia că li se va cere ceva la schimb, ori au cerut de-a lungul timpului și nu au primit sau au primit prea târziu, nu mi-e foarte clar încă. De cealaltă parte, primăria zice că răspunde imediat solicitărilor care-i vin, fie că vorbim de niște țevi sparte sau de lipsa sacilor de gunoi.