M-am trezit cu multă energie, mi-am făcut o cafea și am ieșit pe terasă să citesc o oră înainte de a mă apuca de studiat ultimele 8 proiecte de pe ordinea de zi a ședinței de miercurea viitoare. Apoi am vărsat cafeaua. Și în timp ce curățam locul, și încercam să dau vina pe cățel pentru dezastru, mi-am amintit că trebuie să scriu jurnalul. Avem așa:
Luni – Pe următoarea ordine de zi va fi proiectul pentru finanțarea nerambursabilă a sportului de performanță. Proiectul a fost deja în dezbatere publică, mai erau de analizat observațiile primite și de trimis în forma finala. Apoi m-am întors la bugetul de la DGASPC. Și seara am avut o oră și jumătate de curs, vă spuneam săptămâna trecută, e un curs mai lung, cu 9 sesiuni, mă aștept să fiu ceva expert la sfârșit. Glumesc. M-am întrebat mereu ce te face să poți spune despre tine că ești expert într-un domeniu. Poate e acolo un declic, se întâmplă ceva și de la un moment încolo gata, ești expert.
Marți – Din nou buget, știu că v-ați plictisit cu atâta buget, dar de la el începe și cu el se termină toată povestea asta de management a unui sector/oraș/țară. Am avut și comisia pentru analiza societăților unde chiar am crezut că am terminat ce aveam de făcut inclusiv referatul final, pe care până ne-am pus noi de acord cine să-l facă, îl făcuse deja Mihaela Văcaru, care practic a dus în spate comisia asta, nu știu dacă vreunul din ceilalți membri consilieri poate spune că a contribuit cu ceva, în afară de prezență și câteva observații legate de formă.
Pe seară am avut din nou o sesiune de curs, de data asta negociere. Fiecare participant era primar și avea de negociat cu un alt primar un camion cu portocale din care să facă prăjituri pentru petrecerea de revelion oferită copiilor din orașul/comuna lui. Doar unul dintre ei putea lua camionul. So, a fost interesant. Am ieșit puțin din cifre și am băut mult suc de portocale. :))
Miercuri – Am avut două ședințe de CA la școli. La una din ședințe s-a discutat despre camerele de luat vederi din clase. Știu că e o discuție lungă despre a funcționa sau nu camerele de luat vederi din clase, dar să vă spun de la ce a pornit. În scoală, părinții unei singure clase au fost în unanimitate de acord să funcționeze camerele pe timpul programului de școală al copiilor lor. La un moment dat, în una din clase (alta decât cea în care camerele funcționează) a avut loc o altercație între copii, în urma căreia unul a ajuns la medic și celălalt s-a ales cu mustrare scrisă. Părintele celui care a primit mustarea, a contestat decizia și a cerut să vadă înregistrările de pe camerele de luat vederi. Care înregistrări?
Seara am avut ședință cu colegii consilieri pe teme de, avem o singură variantă de răspuns, buget. Noi ne-am împărțit, cred că v-am mai spus, bugetul pe domeniile unde credem că-l putem urmări mai bine. Și pe lângă schimburile de idei și informații pe care le schimbăm între noi toată ziua pe wp, avem și întâlniri aproape adevărate (spun așa pentru că nu-s fizice).
Joi – mi-am luat liber de la serviciu ca să-i fac față. Dimineața am fost cu Lucian Judele la o întâlnire organizată de Horia Tomescu la PMB, în care s-au pus la masă toate DGASPC-urile din București (Direcțiile de asistență socială și protecția copilului), inclusiv DGASMB-ul și am discutat despre problemele cu care toate se confruntă, unele mai mult, altele mai puțin, pentru că depinde mult de specificul sectorului și de cum facem să îmbunătățim situația, pentru că vă spun sincer, de rezolvat toate problemele care există va fi nevoie de încă cel puțin o generație, iar cheia este, ați ghicit, educația. Mai ales educația timpurie. Și ca să vă dau și cifre, avem în prezent înregistrate 1244 persoane fără adăpost în București și până la iarnă se estimează că vor fi 2000.
De la PMB am mers la DGASPC S3 să discutăm punctual proiectele de pe OZ a ședinței de CL (am primit tot azi convocatorul, dar știam deja proiectele legate de DGASPC care vor intra în aprilie). Am vorbit desigur și despre buget. Și despre oamenii buni care pleacă pentru că-s salarii mai mari în alte părți, în general direcțiile sociale din primării sunt cenușăresele casei și despre multe alte probleme cu care ei se confruntă și cărora trebuie să le găsim rezolvare.
Pe seară am avut ședință cu colegii din filială care vor/pot/n-au încotro și ne ajută la analizarea bugetului local. Sunt câțiva oameni care s-au băgat în treaba asta și cărora le mulțumim foarte mult, e aproape imposibil să reușești într-o echipă mică, cu multe alte task-uri să pui cap la cap cifrele din buget, să le compari cu anul trecut, cu alte sectoare, cu nevoile reale și să ai la final o imagine cât mai corectă a ceea ce e și/sau ceea ce ar trebui să fie bugetul local. Așa că celor s-au băgat în asta, le mulțumim!
Vineri – am lăsat puțin bugetul de-o parte și ne-am concentrat pe ședința viitoare de CL care va avea loc miercurea viitoare și care are 29 de proiecte pe ordinea de zi. Așa că am stabilit ședințe de comisii, am aruncat un ochi pe lista proiectelor să vedem ce surprize ne așteaptă și ce întrebări sunt de trimis cu celeritate.
Seara am fost la alergat. Mi-am propus ca cel puțin de două ori pe săptămână să fac asta, pentru că strigă corpul la mine, am reușit pentru început, am ieșit și miercuri seara o tură, așa că fac două lucruri în același timp, chiar trei, alerg (ok, mai mult merg deocamdată), ascult un podcast care-mi place și țin Pantelimonul sub observație. Parcul Pantelimon.
Sâmbătă– Proiecte cu execuții bugetare, sisteme de supraveghere, organigrame vechi și noi, învățământ dual, salubritate. Sunt toate aici în listă dacă sunteți curioși, haideți să vedem despre ce-i vorba. Asta am făcut toată ziua, doar dimineață m-a scos soțul la două ore de biciclit. Am fost până la Pustnicul, am ajuns în pădure și acolo un polițist local ne-a spus că Pantelimonul e în carantină încă și nu putem sta (oricum nu ne dusesem să rămânem la pădure), așa că ne-am întors rapid pe altă rută. În total 31,6 Km. Atâta mișcare într-o singură săptămână n-am mai avut de mult. Se vede că a venit primăvara.
Duminică – V-am spus la început cum am început ziua, sper să fie mult mai bună până la sfârșit, diseară avem ședință comună de grupuri pentru a discuta proiectele de pe ordinea de zi. Mai am câteva de parcurs. Dar nu-i bai, că e soare și sunt păsărele care ciripesc la mine pe terasă. Sper ca și voi să petreceți timp afară. E o vreme minunată!
Mai avem de parcurs 182 de săptămâni. Să fim bine!