M-am trezit cu multă energie, mi-am făcut o cafea și am ieșit pe terasă să citesc o oră înainte de a mă apuca de studiat ultimele 8 proiecte de pe ordinea de zi a ședinței de miercurea viitoare. Apoi am vărsat cafeaua. Și în timp ce curățam locul, și încercam să dau vina pe cățel pentru dezastru, mi-am amintit că trebuie să scriu jurnalul. Avem așa:
Luni – Pe următoarea ordine de zi va fi proiectul pentru finanțarea nerambursabilă a sportului de performanță. Proiectul a fost deja în dezbatere publică, mai erau de analizat observațiile primite și de trimis în forma finala. Apoi m-am întors la bugetul de la DGASPC. Și seara am avut o oră și jumătate de curs, vă spuneam săptămâna trecută, e un curs mai lung, cu 9 sesiuni, mă aștept să fiu ceva expert la sfârșit. Glumesc. M-am întrebat mereu ce te face să poți spune despre tine că ești expert într-un domeniu. Poate e acolo un declic, se întâmplă ceva și de la un moment încolo gata, ești expert.
Marți – Din nou buget, știu că v-ați plictisit cu atâta buget, dar de la el începe și cu el se termină toată povestea asta de management a unui sector/oraș/țară. Am avut și comisia pentru analiza societăților unde chiar am crezut că am terminat ce aveam de făcut inclusiv referatul final, pe care până ne-am pus noi de acord cine să-l facă, îl făcuse deja Mihaela Văcaru, care practic a dus în spate comisia asta, nu știu dacă vreunul din ceilalți membri consilieri poate spune că a contribuit cu ceva, în afară de prezență și câteva observații legate de formă.
Luni – Am început cu o ședință de CA la una din școli, la care am participat online în timp ce mă îndreptam spre Senat. Mai țineți minte campania ”Oferă-i un zâmbet! Poate fi singurul.” desfășurată pentru informarea populației cu privire la serviciile oferite victimelor violenței domestice de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3, unde alături de câteva colege din PLUS și USR am pozat pentru o expoziție care a avut ca scop conștientizarea de către populație a consecințelor grave pe care violența domestică le are asupra vieții femeilor și a copiilor? Ei bine, acțiunea nu s-a oprit la Sectorul 3 și nu s-a oprit nici măcar la Senat (unde sunt acum expuse fotografiile și de unde așteptăm și punerea în aplicare a unor acțiuni concrete, cum ar fi brățara electronică care să însoțească ordinul de protecție dat agresorilor), ci a mers mai departe. Anca Dragu, președinta senatului, a invitat mai multe ambasadoare cărora le-a prezentat expoziția și le-a povestit despre acțiunea noastră. Nu mă mai lungesc aici, dar nu pot să nu vă zic că doamnele ambasadoare au dorit să ducă expoziția mai departe și portretele să fie expuse și la sediile ambasadelor care doresc să se implice. Și vor o mulțime.