E duminică dimineața și mă așteaptă o zi lungă de studiat și adnotat Strategia de dezvoltare durabila a sectorului pentru următorii ani. Nu mă plâng de ziua asta care se arată însorită și în care mi-ar fi plăcut să mă plimb pe afară. Nu.
Mă uit în urmă, în agendă, la săptămâna care se încheie azi și văd paginile pline de notițe. Aș putea să încep cu luni când am fost la un curs și apoi am avut o ședință a Consiliului de administrație de la școala 195. Apropo de asta, știați că e criză de profesori de chimie? Cel puțin în București și împrejurimi, profesorii buni de chimie sunt de negăsit.
Aș putea să vă mai spun că am fost două zile întregi la Oslo (online, desigur) într-o sesiune de workshop-uri din cadrul URBACT. A fost vorba despre cum ajungem să avem orașe sustenabile și cum putem avea o economie circulară pornind de la fiecare dintre noi, dar și susținuți de autorități. Am încheiat zilele astea doua nu tocmai optimist pe plan personal, am realizat o dată în plus cât de departe suntem (nu tehnologic, nici măcar în ceea ce privește resursele, ci ca mentalități). De exemplu, noi încercam să facem oamenii să renunțe mai mult la mașinile personale și să folosească transportul în comun. Ei sunt la faza în care îi vor coborâți din mijloacele de transport în comun și îi încurajează să meargă pe jos sau cu bicicleta. So… Dar ne vom schimba și noi cu toate că dacă mă întrebați când vom putea să avem noi în Sectorul 3 magazine fără camere de luat de vederi, fără cheie și în care produsele pot fi luate gratis de către cei care au nevoie de ele, n-am să știu acum pe loc să vă dau un răspuns.
Ca sa pun asta in context, las aici câteva rânduri despre economia circulară:
UE stabilește o foaie de parcurs ambițioasă către realizarea unei economii circulare neutre din punctul de vedere al impactului asupra climei, în care creșterea economică este decuplată de utilizarea resurselor. O economie circulară reduce presiunea asupra resurselor naturale și este o condiție prealabilă pentru atingerea neutralității climatice până în 2050 și pentru stoparea pierderii biodiversității. Jumătate din emisiile totale de gaze cu efect de seră și peste 90 % din pierderea biodiversității și stresul hidric provin din extracția și prelucrarea resurselor.
Economia circulară va avea beneficii nete pozitive sub forma creșterii PIB-ului și a creării de locuri de muncă, deoarece aplicarea în Europa a unor măsuri ambițioase legate de economia circulară poate duce la creșterea PIB-ului UE cu încă 0,5 % până în 2030 și la crearea a aproximativ 700.000 de noi locuri de muncă.
Să vă mai spun că de la economia circulară am revenit direct la ridicările auto din sector și am avut o întâlnire cu directorul administrativ din primărie cu care am discutat despre modul în care registrul electronic al ridicărilor de mașini să poată fi accesat de cetățeni. Și cu ocazia asta vă spun din nou că dacă locuiți în Sectorul 3, vă rog să vă instalați aplicația Sector 3 și să o folosiți ori de câte ori aveți ceva de semnalat. E cel mai ușor mod de a te implica in viața comunității. Încercați!
Săptămâna s-a încheiat cu alte Consilii de administrație la școli și cu o întâlnire pe educație cu niște oameni minunați care studiază școlile din Romania de 4 ani școlari (2015-2019) și care ne-au pus la dispoziție date super-importante despre școlile gimnaziale de stat. Bine, rezultatele sunt îngrijorătoare și trebuie luate măsuri drastice și urgente pentru a îndrepta lucrurile, dar cei care au făcut studiul sunt eroii mei.
Una peste alta pentru mine nu a fost o săptămână bună. Și eu sunt un om optimist de felul meu. Am nevoie de două zile de deconectare și asta nu știu dacă e chiar bine. Unde mai pui că nu se arată prea curând posibilitatea asta.
Ca să mă mobilizez am zis să citesc seara (nu știu cum e la voi, dar la mine seara e de la 1 la 2) o carte care să-mi redea optimismul. Am ales Auschwitz, ultima stație (carte scrisă în timpul petrecut în lagăr de un doctor olandez) care sper să mă readucă cu picioarele pe pământ (am rămas un pic în aer după Oslo) și să-mi dea putere. Noi suntem fix în rai acum, față de ce au trăit oamenii ăia.
Mai avem de parcurs 194 de săptămâni. Să fim bine!