Știți senzația aceea din vremea în care eram elevi, pauza se termina și urma ora cu extemporal la matematică? Fix așa mă simt, am intrat în clasă, profesorul scrie subiectele pe tablă și eu văzându-le îmi fac în minte scenariul rezolvării lor (1. simplu, 2. simplu, 3. aduc fracțiile la același numitor și rezolv, 4. îl aflu întâi pe x și apoi ușor pe y, 5. aha, problema, prima parte o rezolv în minte, trebuie să fiu atentă la piramide și să calculez corect cele 9 cuburi).
Am ajuns în a treia săptămână plină de consilier.
Luni – Pentru că am avut multe proiecte de avizat, comisia de buget s-a întrunit și luni și am continuat discuțiile și avizarea celor rămase. Ce voiam să spun, este faptul că, deși ședințele astea durează circa două ore, pregătirea lor nu-i tocmai floare la ureche. Dar, hei, cine se plânge?