Săptămâna și ședința. Le-am pierdut numărul deja. Noroc că am un sistem de management al documentelor care mă ajută, că altfel am impresia că sunt consilier de-o viață.
Luni- În primul rând, dimineață am trimis către aparatul primăriei o interpelare cu privire la cele 161 de posturi scoase la concurs acum. Am întrebat de impactul bugetar (bineînțeles că ne așteptăm să răspundă că salariile sunt deja prinse în buget, dacă posturile erau în organigramă, dar întrebarea era alta. Am cerut fundamentarea necesarului acestor posturi, mai ales că 48 sunt pentru complexul acvatic din parcul Pantelimon, care e departe de a avea o situație clară a stadiului lucrărilor. Și-am mai întrebat de oportunitatea organizării de concursuri de angajare acum când alte autorități locale și mediul privat încearcă să ia măsuri de reducere a cheltuielilor. Fiind vorba de niște angajări pe posturi deja prinse în organigramă, Consiliul local mai mult decât interpelat și tras de mânecă primarul, nu poate face. Să sperăm că va ține cont de poziția noastră.
Marți – V-am zis săptămâna trecută că am primit vineri o nouă convocare de ședință ordinară de Consiliu Local (CL). Nu mai știu dacă v-am spus, ședințele CL pot fi ordinare (convocate de primar sau de majoritatea consiliului cu cel puțin 5 zile înainte) și extraordinare (convocate cu doar 3 zile înainte sau de îndată în caz că ”arde” ceva). Ordinea de zi avea 62 de proiecte și înainte de a termina noi să o parcurgem, marți după amiază, fix când terminam eu ședința de comisie (am avut de avizat două puncte de pe OZ) a venit o suplimentare de încă 12 puncte (punctele astea sunt proiecte întregi care pentru avizare si vot trebuie disecate si înțelese, că nu totdeauna este ce se vede la suprafață, adică ce poate părea rău, are șanse să fie bun și ceva ce ziceai că-i simplu și clar, se poate transforma într-un carusel de necunoscute din care nu te mai scoate în timp util decât un vot nefavorabil).
Da, sunt cu 4 săptămâni mai pregătită. Știu azi lucruri care nu credeam că există în urmă cu 4 săptămâni, și asta nu pentru că nu mă documentasem suficient (poate să fie și asta), ci pentru că lucrurile astea sunt atât de adânc ascunse (nu știu dacă e bine zis ascunse, poate netransparente) sau împământenite în modul de desfășurare al proceselor din administrația publică, încât este absolut necesar ca un om să fie acolo ca să le poată afla. Ceea ce nu e normal.
Altă săptămână, noi provocări.