Când eram copil voluntariatul însemna doar să faci fapte bune, fără să aștepți nimic în schimb. Nu mă gândeam atunci la satisfacții, la împlinere… Te striga mamaia Ruxa de la trei, îți arunca pe geam o sacoșă din fâș subțire și ceva mărunțiș și te ruga să-i iei pâine. Voluntar luai banii și sacoșa, le scuturai de praf și alergai la alimentara. Dacă mamaia avea noroc, găseai pâine, schimbai două vorbe cu vânzătoarea și te întorceai. Urcai la trei fără discuție și îi dădeai bătrânei pâinea. Drept mulțumire îți dădea găleata de gunoi să o răstorni în tomberon, să o clătești la cișmeaua dintre blocuri (doamne, ce de povești am cu cișmeaua aia) și să o lași pe scară că vine Gicu de la 4 mai târziu și o duce el sus la ușa babei. Așa fac, sărut-mâna! Eram voluntari.
Astazi facem voluntariat atunci când ne dăm seama că banii din donațiile pe care le facem recurent sau din când în când, nu mai sunt de ajuns. Vedem atât de multe domenii neacoperite, care au stringentă nevoie ca oamenii să se implice fizic acolo, încât, dacă mai avem o fărâmă de empatie în noi, nu mai putem sta deoparte. Și se întâmplă. Ne implicăm. Aducem plus valoare, dar câștigăm și noi.
În seara asta am fost la întâlnirea săptămânală pe care o am, împreună cu o altă voluntară, cu câteva domnișoare aflate încă în sistemul de asistență socială. Fetelor nu le lipsește nimic material (dacă nu punem la socoteală țigările și telefoanele moderne), dar au nevoie de îndrumare. De mentori, de modele, de suflete care să stea să le asculte, dar și pe care să le urmeze, cu care să se consulte, fără să simtă că sunt judecate. Se deschid în prezența noastră, înfloresc, uită câteva ore de apăsările unei copilării zbuciumate și râd, se gândesc la viitor, își fac planuri, exersează și iar râd. Iar noi, voluntarii, când le vedem zâmbetul știm că facem ceva bine. Primim motivare și energie de la ele, și sperăm să aprindem acolo undeva în sufletul lor un licăr care să le lumineze drumul.
Ziua internațională a voluntarilor se sărbătorește în fiecare an pe 5 decembrie și este o oportunitate pentru noi toți de a promova această activitate, încurajează guvernele să sprijine eforturile voluntarilor și să recunoască contribuțiile voluntarilor la îmbunătățirea vieții comunităților la nivel local, național și internațional. Anul acesta deviza este „Voluntar pentru un viitor incluziv”, subliniind urmărirea egalității – inclusiv includerea – prin voluntariat.
Voluntariatul oferă oportunități oamenilor, în special celor ce deseori se simt excluși (nu-i cazul meu), de a-și îmbunătăți propriile vieți și de a juca un rol constructiv în comunitățile lor, oferind voluntar timpul și abilitățile lor. Prin voluntariat, comunitățile din întreaga lume se sudează. Mie personal îmi face bine și mă responsabilizează. Simt că am un aport și voi fi o amintire bună din viața unui copil pe care altfel n-aș fi avut șansa de a-l cunoaște.
Vă încurajez să vă implicați! Alegeți o cauză, găsiți domenii în care vă puteți aduce aportul și faceți pasul către voluntariat. Pe lângă faptele bune pe care le veți face, veți avea satisfacții ce cu greu pot fi egalate. Vedeți, avem chiar și o zi internațională a noastră!
Voluntariatul ne-a crescut, ne-a facut oameni mari si ne-a invatat sa fim proactivi, altruisti si intelepti. Nu e usor sa fii voluntar, dar este nobil!
Felicitari pentru material!
Multumesc, Gabriela! Așa este, eu învăț în fiecare zi din acțiunile voluntare la care particip. 🙂